Cozmin Guşă: Generalul Iulian Vlad a fost cel mai important mentor al meu

"Bună seara. Acum pot să vorbesc mai bine, azi dimineaţă am tot amânat intervenţia la Realitatea pentru a spune câteva cuvinte despre generalul Iulian Vlad. A fost cel mai important mentor al meu şi practic, anul viitor se împlineau 20 de ani de când ne cunoşteam. Stăteam împreună, făceam fel de fel de analize sau discutam despre ale vieţii, şi zâmbea tot timpul pentru că el avea vârsta tatălui meu, care şi el a murit în anul 2000. El (n.r Iulian Vlad) pentru mine era ”bunicul”, aşa îl apelam de fiecare dată".

Guşă a spus că trebuie să mai treacă timp până când minţile înfierbântate vor înţelege cu adevărat ce s-a întâmplat în 1989, astfel încât să nu îl mai judece atât de dur pe Iulian Vlad. Totodată, a mai spus că Vlad a fost vânat de oamenii lui Pacepa:

"Era un om foarte calm, dar total potrivit pentru meseria lui despre care eu cred că se va discuta mai clar şi mai corect după ce va mai trece puţin timp şi după ce minţile înfierbântate vor fi mai timorate să se exprime, în condiţiile în care nu îşi pun problema să afle cu adevărat ce s-a întâmplat în România, în 1989. Că tot este vorba despre asta, să nu ignorăm apropo de suferinţele pe care le-a îndurat, el a fost vânat de cei care l-au susţinut pe generalul Pacepa, generalul Pacepa, un trădător de ţară, cel din cauza căruia au murit mulţi ofiţeri superiori de informaţii ai României. Generalul Vlad a fost mandatat să ia urma generalului Pacepa, ale acestui trădător şi prin colaborarea cu serviciile din Vest, despre care aţi vorbit mai devreme, s-a apropiat foarte mult şi ar fi existat posibilitatea, la un moment dat, din câte  ce a spus generalul Vlad, ca Pacepa să fie recuperat. Nu ştiu dacă era bine, în condiţiile statului comunist, că erau foarte mule excese", a spus Cozmin Guşă.

Consultantul a mai afirmat că Iulian Vlad era o figură solară, de  bunătate deosebită, iar în prietenia de 20 de ani care i-a legat, a învăţat foarte multe de le generalul Vlad, lucruri care l-au maturizat ca bărbat:

"Generalul Vlad era o figură solară, în ciuda staturii medii, umplea încăperea de fiecare dată. Era de o bunătate deosebită, voia să ştie cu cine vorbeşte. L-am vazut în 20 de ani, cât a durat prietenia asta a mea cu el, iar bunatatea asta a lui se răsfrângea, dădea sfaturi foarte consistente pentru cei care aveau urechi de auzit, până la gesturi la care ne obliga, pe noi, cei din jur, rugându-ne pe noi să le facem pentru cei care erau la necaz. Eu am învăţat multe lucruri de la generalul Vlad, şi cred că m-am maturizat ca bărbat prin discuţiile, analizele sau întâmplările petrecute împreună. Eu, când a murit tata în anul 2000, tot aşa, în alt fel am fost supărat şi cătrănit, dar când ştii că ai un om atât de apropiat, ştii că el nu va muri niciodată, pentru că discuţiile pe care le-am avut, pe care le reiei, rămân". 

Totodată, Cozmin Guşă a mai subliniat că în august, generalul Vlad i-a spus că şi-a terminat de scris memoriile, dar nu a vrut să le facă publice, întrucât nu ar fi fost oportun. Pe de altă parte, acesta mai consideră că viaţa lui Vlad a fost otrăvită de cei care se temeau de informaţiile generalului, care avea o memorie prodigioasă.

"Eu îi spuneam, bunicule, momentul a venit demult. El nu a dorit, a crezut că nu este oportun să le publice. Când am vorbit la telefon în august, m-a pus în legătură cu generalul Rogojan care ştie de aceste filmări şi memorii, ca ele să între într-o carte sau într-un serial, pentru că în buna tradiţie românească vor începe fel de fel de alte lucruri care nu au legătură nici cu generalul Vlad, nici cu valoarea memoriilor dânsului. Eu am spus şi dimineaţă, cât am putut să spun. Din păcate, generalul Vlad merita mai mult. Viaţa dânsului a fost otrăvită de cei care se temeau de informaţiile generalului, de faptul că le cunoştea în mod clar apucăturile, geografia. Vă daţi seama că şi informatorii ăia ai Securităţii nu erau într-o formă în care să se simtă comozi în prezenţa sa".

Totodată, Cozmin Guşă le-a cerut celor care azi aruncă cu ură să mai facă o pauză şi să fie raţionali atunci când vine vorba de memoria generalului, întrucât nu te poţi juca cu memoria unui om. Acesta a mai susţinut că este o datorie bărbătească să facă ceva pentru ca memoria lui Iulian Vlad să nu fie întinată. 

"Nu vreau să teoretizez foarte mult, şi aş dori şi în zilele următoare să mai vorbim despre general, pentru că e important. Eu doar le solicit celor care care cu multă prea multă uşurinţă aruncă cu noroi să facă o pauză şi să se gândească că nu ai voie să te joci cu aşa ceva. Apropo de ce mai scrie mass-media sau cei de pe Facebook care îşi permit să comenteze. Nu e bine, pentru că în mod real, li se poate aplica acelaşi tratament. Nici aceşti delatori nu pot fi lăsaţi să spună lucruri urâte despre oameni remarcabili. Generalul Vlad a fost un om remarcabil. Cu memoria unui om nu te joci, este singura avere pe care o are. Iar memoria este cea la care generalul Vlad a ţinut cel mai mult, şi în calitatea mea de prieten mai tânăr, cred că este o datorie bărbătească să fac ceva pentru ca memoria generalului Vlad să nu fie întinată. Dacă cei care scriu au argumente şi prezintă dovezi este una, dacă cei care scriu lucruri urâte şi întinează memoria, şi nu au argumente, este alta. Şi eu nu am de ce să român pasiv în aceste condiţii pentru că partneriatul între bărbaţi înseamnă ca atunci când unul este în nevoie, tu eşti lângă el".

Potrivit lui Guşă, generalul nu a vrut să vorbească niciodată în public despre informaţii pe care le ştia despre politicieni care au avut un rol important în 1989, şi nici despre jurnalişti celebri care au colaborat cu Securitatea:

"Şi aici e nevoia generalului Vlad de a rămâne în istorie aşa cum se cuvine şi pentru el asta era foarte important, sacrificându-şi prezentul cu înţelegerea lui faţă de cei care l-au martelat, care l-au băgat la puşcărie, a căror provenienţă din alte servicii secrete o cunoştea. Fie că vorbim de Ion Iliescu, care juca cu ruşii, fie că vorbim de altul care juca cu ungurii, fie că era vorba de altul care colabora cu francezii. Toţi au fost în slujba unor servicii secrete străine care au colaborat la lovitura de stat din 1989. Iar generalul Vlad nu a dorit niciodată să vorbească despre aceste lucruri în public, şi vă daţi seama ca fiind şi pedepsit, şi la puşcărie, într-o formă de oprobriu public, au fost lucruri care l-au durut. Dar el tot şi-a reprimat dorinţa de a vorbi despre asemenea personaje. Sau cum e să vezi jurnalişti celebri că te martelează şi tu să ştii modul odios în care au funcţionat ca informatori benevoli ai fostei Securităţi, distrugându-şi propria reputaţie, dar punând şi la index relaţia cu soţia sau cu apropiaţi, cunoscuţi, părinţi. Sunt lucuri pe care generalul le ştia prin prisma funcţiei. Avea un zâmbet amar când era atacat de unii sau de alţii din categoria amintită şi îmi spunea ”Băi copile, nu mai fi supărat! Mergem mai departe!".