Dan Vasile Mihale: Falimentul statului în România ne(bună)
Nici nu s-au liniștit încă apele după crimele abominabile de la Caracal și România dă, din nou, în clocot, după măcelul de la Spitalul de Psihiatrie Săpoca, unde un bărbat, internat voluntar, a ucis cinci pacienți și a rănit grav alți opt. Încă un caz grav care scoate la iveală putreziciunea instituțiilor statului român și neputința acestora de a asigura integritatea fizică a cetățeanului.
Cazul de la Caracal, unde un psihopat a violat și ucis cel puțin două minore, și cazul Galați, unde doi polițiști au ignorat o minoră cu sângele șiroind pe picioare, ne-au arătat fața hâdă a Poliției. Amatorim, nepotism, relații controversate cu interlopii, totală lipsă de empatie cu cetățeanul și, cel mai grav, o politizare excesivă a instituției.
Și măcelul de la Săpoca denotă, în linii mari, cam aceleași hibe: un sistem bolnav, un sistem lăsat să se cronicizeze de niște decidenți autosuficienți. Crimele de la Buzău ne arată că statul nu învață niciodată din greșeli și că, în general, statului român nu-i prea pasă de cetățenii săi.
Au trecut patru ani de la Colectiv și nimic nu s-a schimbat, deși atunci, ca și acum, plouă cu promisiuni. Cad două - trei capete, după care se așterne tăcerea, dar nu se schimbă nimic, decât pe ici pe colo, în părțile neesențiale.
Mor oamenii cu zile în spitale, doctorii își permit încă apelativul ,,mamaie - tataie'', când se adresează unei persoane în vârstă, iar asistentele, cu mici excepții, sunt doar cu ochii pe buzunare. Nici medicii nu au scăpat de această meteahnă, deși au beneficiat de majorări de salarii succesive.
Sistemul sanitar este în colaps, iar educația este la pământ, fiind supusă, în ultimii ani, la experimente halucinante cu efecte catastrofale. Oferta educațională este paralelă cu realitățile de pe piața muncii, iar fabricile de diplome, apărute după decembrie 1989, scot, pe bandă rulantă, analfabeți instituționali.
Piața muncii este tot mai săracă, pentru că România mai mult consumă decât produce, iar ceea ce produce este mai scump decât afară. În plus, mediul privat este sufocat de dări, în timp de societățile de stat beneficiază de amnistii fiscale. Nici salariile nu mai sunt atractive în mediul privat, pentru că supralicitează statul din banii noștri. Totul este anapoda, adică rezultatul unor politici strâmbe.
Și ne mai întrebăm de ce jumătate din țară este afară? Pentru că, în România anormalul a devenit normal și invers. La putere se succed aceiași politicieni low profile, care nu înțeleg, sau nu le pasă, că sănătatea, educația și siguranța cetățeanului și sunt cele mai importante elemente pentru viitorul unei națiuni.