Criza refugiaţilor. Omar Hayssam îl contrazice, din închisoare, pe consilierul lui Iohannis

Redăm în continuare, postarea integrală a lui Omar Hayssam:

"Conform spuselor consilierului pe politici europene al președintelui Klaus Iohannis, în România vor ajunge în noiembrie puțin peste 1700 de refugiați… Aceștia vor sosi treptat si vor fi cantonați in șase centre de primire… Nu vreau sa contrazic un oficial al Statului Român numai de dragul de a mă băga în seamă… dar, sunt totuși un om alfabetizat, cu foarte mult timp la dispoziție si cu un minim acces la informație…

Lucrurile sunt mult mai serioase, problemele mult mai grave și sarcina rezolvării lor mult mai delicată decât apare in percepția și mesajul unor inalți demnitari din patria noastra. Considerând fluxul de migranți din țări precum Serbia si Ungaria, în opinia mea, România se va confrunta cu un val de refugiați de peste 3000 de persoane pe zi,în urmatoarele șase luni. Evenimentele din Orientul mai mult sau mai puțin apropiat și situatia dintr-o suma de spații vecine celui European implică o panică acută în rândul populației și mișcări spectaculoase a mari mase de oameni. Europa Occidentală se va preocupa de administrarea crizei refugiaților în parametri existenți și va șoma țări de graniță ale Uniunii, ca România, sa-și asume excedentul de migranți pe speze proprii. Problemele pe care le ridică un flux crescând de imigranți sunt multiple: de ordin legal, de ordin polițienesc, administrativ, sanitar, politic, etc. Pentru un stat care depune eforturi substanțiale de aderare la Spațiul Schengen, problemele de natură militar-polițieneasca, de prevenire a unor riscuri și de menținere a siguranței locale si unionale nu sunt ușoare și nici binevenite, însă sunt convins că vor fi soluționate cu succes de autoritățile române. Problemele administrative sunt cele care cer soluții! 3000 de oameni pe zi înmulțit cu 30 înmulțit cu 6 înseamnă peste jumătate de milion de refugiați.

Ei vor trebui cazați, hrăniți și vor necesita asistență medicală și socială. Legali sau nu, refugiații sunt oameni care merită un tratament uman. Ei trebuie să mănânce si au nevoie de condiții decente de viață, chiar si în acest tranzit forțat. Deși nu m-aș grăbi să folosesc cuvîntul ‘tranzit'… Cred că mulți refugiați nu vor putea fi fizic repatriați, iar dacă accesul lor nu va fi permis în țările mai la vest de România, șederea lor aici se va cere îndelungată. Nu spun că e bine sau e rău, spun doar că forța majoră ne va obliga să găzduim un număr însemnat de emigranți. Eu cred că Ministerul Agriculturii si Ministerul Sănătății ar trebui să redacteze niște studii de impact pentru varianta aceasta nu tocmai optimistă. Principala cheltuială va consta în hrana azilanților din centre și tabere. Din câte stiu, Ministerul Agriculturii nu are resurse bugetate pentru asemenea cheltuieli și nu cred că va avea cum să le creeze, legal. Suma lunara alocată hranei refugiaților nu va fi una uriașă, cel putin la nivelul unui stat, însă nici una foarte mică. Cred că și procedurile birocratice de alocare a unor fonduri vor îngreuna situația. Apoi, hrana va trebui procurata fizic. Dupa cum știm, rasele umane au o rație specifică determinată de aria geografică în care au evoluat, de obiceiuri, de producția agricolă.

Dieta unui individ nu poate fi radical modificată fără a crea consecințe medicale nefaste. Unui om care a mâncat toată viața couscous, dacă îi dai mămăligă câteva luni de zile, îi produci dereglări severe care îl pot ucide. Așadar, chiar cu bani, nu se va putea cumpăra orice fel de alimente. Nu știu dacă exista o statistică acurată despre cum sunt compuse grupurile de refugiați - vârsta, câți copii-câți aduți, câte femei, câți bărbați, ce stare de sănătate, ce pregătire, ce educație, ce etnie, ce religie… România are teoretic un deficit de populație și unul încă și mai important, de forță de muncă, în ciuda unor date sumare despre șomaj. Pe un termen mediu, o parte din masa de imigranți ar putea fi asimilată. Pâna atunci, nu stiu dacă Statul Român va primi fonduri suficiente de la partenerii europeni și de la Inaltul Comisariat ONU pentru refugiați pentru a asigura subzistența populației excedentare. Și nu cred că va putea aloca sume însemnate din resursele proprii.

Ce e de făcut? În modesta mea opinie, ar trebui înființată o entitate juridica specială, prezidată de un oficial român cu reputație solidă. Un ministru, un demnitar cu vechi state de serviciu, o personalitate. Acest oficial ar trebui secondat de o sumă de vicepreședinți reprezentând comunități de rezidențui, etnii și nationalități legate tradițional de emigranți, oameni din ambasade, personalități arabe locale (mă gândesc aici la persoane unanim apreciate ca Raed Arafat) În România exista câteva comunități arabe importante: sirienii, libanezii, irakienii, palestinienii, iar în mai mică măsură, egiptenii și iordanienii. Cei mai multi refugiați vor veni din Siria, din Irak, dar și din alte state din regiune sau din spațiul arab. Cred că 70-80 la suta dintre ei sunt musulmani suniti, dar vor exista cu siguranța și shiiți și creștini. Entitatea de care vorbeam, construita pe un parteneriat public-privat, ar trebui să aibă în board si oameni de religie, atât din partea Muftiatului Turco-Tatar cât și din partea centrelor islamice particulare. Un parteneriat cu un așezământ cultural musulman important ar fi binevenit, desigur cu unul neimplicat politic și în mod manifest nesolidar cu orice grup extremist. În egala măsură, statutarea unui protocol cu Patriarhul Libanului, cu misiunile creștine din Beirut și Siria, cu Patriarhia Alexandriei ar fi obligatorie. Un cadru bine determinat de solidaritate și încurajare a intrajutorării pe criterii de comuniune etnica și religioasă va cataliza acțiunile propriu-zise. Un sistem de chetă în cadrul comunităților arabe și musulmane din Europa Occidentala, o linie telefonica cu regim special etc. Un sistem de colecta inițiat în comunitățile din România. O campanie de ajutorare a musulmanilor găzduiți de o țara creștină etc.

Ar trebui întreprinse demersuri de cooperare cu alte state interesate. Siria nu are mijloacele și nici nu e suficient de stabilă pentru a contribui la ajutorarea refugiaților. Însă Irakul este un stat care ar putea ajuta substanțial. Regatul Arabiei Saudite are în Bucuresti o misiune diplomatică permanentă. În România nu există o semnificativă comunitate saudită și nici relații comerciale importante între cele doua țări. Un demers diplomatic sau chiar particular ar putea impulsiona accentuarea unei colaborari între state. Arabia Saudită este o națiune bogată si extrem de legată de Islam, în primul rând geografic. Implicarea în susținerea unor măsuri de ocrotire a unor largi efective de musulmani nu ar fi lipsită de sens.

Statele din Golf sunt iarăși parteneri de luat in considerare. Există companii arabe private, în România și în străinătate, care ar putea fi convinse să efectueze operațiunile comerciale de achiziție și transport al mărfurilor alimentare necesare. O sa mă mai gândesc și o să pun pe hârtie și alte detalii. Dacă eram liber, aș fi purces la treaba fără ezitare. Așa pot doar să-mi las mintea să lucreze, în speranța că cineva va citi aceste rânduri și va înțelege că am dreptate. Și chiar aș vrea să se audă, să se vadă și să se citeasca, pentru că îmi pasa cu adevarat. Așa că, cititorule, dă de veste la rândul tău, poate putem da o mâna de ajutor!", se arata pe pagina sa de facebook.