Cine sunt politicienii pe care i-am trimis în Parlamentul European?

Traian Băsescu

A fost ales europarlamentar pe lista PMP, în urma scrutinului din 26 mai 2019, potrivit rezultatelor finale anunţate de Biroul Electoral Central la 3 iunie 2019.

Traian Băsescu s-a născut la 4 noiembrie 1951, în localitatea Basarabi, judeţul Constanţa, conform www.senat.ro.

A absolvit Facultatea de Navigaţie a Institutului de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanţa (1976). A fost bursier la Cursurile Avansate de Management în Industria Transportului Maritim, organizate de Academia Navală Norvegiană, pe care le-a absolvit, ca şef de promoţie, în 1995. Deţine brevetele internaţionale de ofiţer de marină comercială, clasa a III-a, a II-a şi I, şi brevetul internaţional de Căpitan de cursă lungă.

A fost ofiţer maritim pe nave de mare tonaj ale flotei comerciale NAVROM Constanţa (1976-1981); căpitan de cursă lungă, comandant al navelor petroliere de mare tonaj "Argeş", "Crişana", "Biruinţa" - nava amiral a flotei comerciale a României (1981-1987); şef al Agenţiei NAVROM din Anvers - Belgia (1987-1989); director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor (octombrie 1989 - octombrie 1990).

Şi-a început cariera politică după decembrie 1989. A fost ministru al Transporturilor în guvernele Petre Roman (30 aprilie 1991-16 octombrie 1991) şi Theodor Stolojan (16 octombrie 1991-19 noiembrie 1992). În 1992 a fost ales deputat din partea Partidului Democrat (PD), devenind şi vicepreşedinte al Comisiei de Industrie şi Servicii a Camerei Deputaţilor. Mandatul său de deputat a încetat la 9 aprilie 1996, prin demisie. La alegerile parlamentare din 1996 a obţinut un nou mandat de deputat din partea PD, care a încetat la 26 iunie 2000, prin demisie, potrivit site-ului www.cdep.ro.

După câştigarea alegerilor din 1996 de către Convenţia Democrată din România (CDR), a preluat portofoliul Transporturilor în Guvernul Victor Ciorbea (12 decembrie 1996-11 februarie 1998).

În ianuarie 1998, miniştrii PD şi-au depus demisiile din Executiv. A urmat o lună de criză şi de negocieri eşuate în interiorul Coaliţiei, care s-au încheiat cu demisia guvernului condus de Victor Ciorbea.

PD a revenit la guvernare în noul cabinet, condus de Radu Vasile. În următoarele cabinete ale CDR - guvernele Radu Vasile (17 aprilie 1998-22 decembrie 1999) şi Mugur Isărescu (22 decembrie 1999-26 iunie 2000) - Traian Băsescu a deţinut acelaşi portofoliu - cel al Transporturilor.

La alegerile locale din 2000, a câştigat mandatul de primar al Capitalei în turul al doilea, întrunind 50,69% din voturi, în defavoarea lui Sorin Oprescu, candidatul PDSR, care a obţinut 49,31%.

În 2000 devine şi preşedinte al Organizaţiei Partidului Democrat al Municipiului Bucureşti, iar în 2001 a fost ales preşedinte al Partidului Democrat, funcţie pe care a deţinut-o până la 18 decembrie 2004.

A fost ales primar general al Capitalei pentru al doilea mandat, candidând din partea Alianţei Dreptate şi Adevăr (D.A.) PNL-PD, în cadrul primului tur al alegerilor locale din 6 iunie 2004, cu 54,9%.

La 6 octombrie 2004, în cadrul Conferinţei Naţionale a Alianţei D.A., preşedintele PD, Traian Băsescu, a fost desemnat candidatul Alianţei la preşedinţia României, după retragerea lui Theodor Stolojan.

A fost ales preşedinte al României în urma celui de-al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidenţiale, din 12 decembrie 2004, obţinând 5.126.794 voturi valabil exprimate (51,23 %).

În timpul mandatului său prezidenţial, la 16 aprilie 2007, Traian Băsescu a fost suspendat de Parlament (cu 322 voturi 'pentru' şi 108 'împotrivă') (între 20 aprilie 2007-23 mai 2007). A fost reconfirmat prin referendumul din 19 mai 2007.

Traian Băsescu şi-a depus la 21 octombrie 2009, la Biroul Electoral Central (BEC), candidatura pentru al doilea mandat de preşedinte.

În urma celui de-al doilea tur de scrutin din 6 decembrie 2009, Traian Băsescu a câştigat alegerile prezidenţiale, obţinând, potrivit datelor centralizate de BEC, 50,33% din voturi, iar Mircea Geoană, contracandidatul său - 49,66%.

La 4 iulie 2012, a fost depusă la Birourile permanente ale Parlamentului o cerere de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu, la iniţiativa USL.

Plenul Parlamentului s-a reunit, la 6 iulie 2012, în şedinţă comună, în cadrul sesiunii extraordinare având pe ordinea de zi dezbaterea şi votul asupra cererii de suspendare din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu. La finalul şedinţei, Parlamentul a decis suspendarea din funcţie a preşedintelui Traian Băsescu cu 256 de voturi favorabile şi 114 împotrivă.

Biroul Electoral Central a prezentat la 1 august 2012 rezultatul final al referendumului din 29 iulie, prezenţa la vot fiind de 46,24%. Dintre cei care s-au prezentat la urne, 87,52% s-au pronunţat pentru demiterea preşedintelui, iar 11,15% împotrivă. Curtea Constituţională a României (CCR) a constatat, la 21 august 2012, cu şase voturi favorabile şi trei împotrivă, că la referendumul din 29 iulie nu au participat cel puţin jumătate plus unu din persoanele înscrise în listele electorale permanente pentru ca acesta să fie valabil în conformitate cu prevederile art. 5, alin. 2 din Legea 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. La 28 august 2012, preşedintele Traian Băsescu a revenit la Palatul Cotroceni, după 52 de zile de suspendare din funcţie, reluându-şi mandatul, pe care l-a încheiat la 21 decembrie 2014.

La 9 octombrie 2015, Traian Băsescu a anunţat că s-a înscris în Partidul Mişcarea Populară (PMP). Cu prilejul congresului de înfiinţare a formaţiunii politice Mişcarea Populară, desfăşurat la 24 octombrie 2015, Traian Băsescu a fost ales preşedinte, fiind reales preşedinte la 27 martie 2016.

La alegerile din 11 decembrie 2016 a fost ales senator în cadrul circumscripţiei electorale nr. 42 Bucureşti din partea Partidului Mişcarea Populară. A fost membru al Comisiei permanente pentru dezvoltare şi strategie economică (22 decembrie 2016-17 iunie 2018) şi a deţinut funcţia de preşedinte al acesteia în perioada 22 decembrie 2016 şi 17 iunie 2018. De la 1 martie 2017 este membru al Adunării Parlamentare a NATO. Din 11 septembrie 2018 este membru al Comisiei pentru comunicaţii şi tehnologia informaţiei.

Cu prilejul congresului Partidului Unităţii Naţionale din Republica Moldova, desfăşurat la 25 iunie 2017, la Chişinău, Traian Băsescu a fost ales preşedinte de onoare al acestei formaţiuni.

La 13 octombrie 2010, preşedintele Traian Băsescu a primit Medalia "Dr. Alexandru Şafran", din partea Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România.

Traian Băsescu a deschis lista candidaţilor Partidului Mişcarea Populară la alegerile pentru Parlamentul European din 26 mai 2019, votată de Colegiul Naţional al PMP la 26 martie 2019. 

Victor Ponta, Pro România

Victor-Viorel Ponta a fost ales europarlamentar pe lista Pro România, în urma scrutinului din 26 mai 2019, potrivit rezultatelor finale anunţate de Biroul Electoral Central la 3 iunie 2019.

S-a născut la 20 septembrie 1972. Este licenţiat al Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Bucureşti (1995), conform site-ului http://old.gov.ro.

A mai urmat cursuri de pregătire în domeniul combaterii infracţiunilor financiar-bancare organizate de FBI în cadrul Programului Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare (1998), a avut stagii de pregătire cu Procuratura Naţională Anti-Mafia din Italia (2000), Departamentul Trezoreriei al SUA (2001), Oficiul European Anti Fraudă (OLAF) (2002) şi a urmat cursul "Summer Programme in History, Politics and Society" de la Exeter College, Universitatea Oxford, Marea Britanie, conform sursei citate.

Victor Ponta a lucrat, din 1995 până în 1998, ca procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1. Din 1998 până în 2001 a fost procuror la Secţia de Anticorupţie, Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, iar între 2000 şi 2001 a fost procuror şi coordonator al Biroului de Combatere a Spălării Banilor, notează sursa citată.

Dintre activităţile desfăşurate de Victor Ponta mai putem aminti participarea la Forumul Mondial pentru Combaterea Corupţiei (Washington D.C., 1999), la programul "Organizarea justiţiei în Anglia şi Ţara Galilor" (2000), la cel de-al treilea Forum Global privind Combaterea Corupţiei şi Apărarea Integrităţii (Seul, 2003), la programul "Visiting USA" în domeniul justiţiei (2007). A fost expert evaluator în cadrul Programului GRECO (Grupul European pentru Combaterea Corupţiei).

Experienţa politică a lui Victor Ponta include funcţiile de preşedinte al Tineretului Social Democrat (TSD) (9 noiembrie 2002-18 noiembrie 2006), vicepreşedinte al ECOSY (European Community Organization of Socialist Youth) (2005-2007), vicepreşedinte al PSD din 10 decembrie 2006 şi până la 20 februarie 2010. Din 2010 şi până în 2015, Victor Ponta a fost preşedinte al Partidului Social Democrat.

Între anii 1996 şi 1998, Victor Ponta a fost asistent universitar în cadrul Departamentului de Drept Penal al Universităţii Româno-Americane din Bucureşti, iar între 2002 şi 2007, lector universitar doctor în cadrul aceleiaşi instituţii de învăţământ, mai notează http://old.gov.ro.

În decembrie 2004, a fost ales deputat în circumscripţia electorală nr. 20 Gorj. În legislatura 2004-2008 a fost secretar (februarie 2004-septembrie 2006) şi vicepreşedinte (septembrie 2006-februarie 2007) în Biroul Permanent al Camerei Deputaţilor. În legislatura 2008-2012, a fost vicepreşedinte în Comisia specială comună pentru dezbaterea în fond, în procedură de urgenţă, a Codului penal, a Codului de procedură penală, a Codului civil şi a Codului de procedură civilă (martie 2009-prezent); membru în Comisia juridică, de disciplină şi imunităţi (octombrie 2009-martie 2011); membru în Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României.

La alegerile parlamentare din 9 decembrie 2012, a fost ales deputat în colegiul uninominal nr. 6 din Gorj. Reales deputat de Gorj la alegerile din 11 decembrie 2016, notează www.roaep.ro. Face parte din Comisia pentru afaceri europene. A fost membru al Comisiei pentru politică externă şi preşedinte (până în septembrie 2017) al Comisiei pentru afaceri europene. A fost preşedinte al Delegaţiei Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a OSCE. A fost preşedintele grupurilor parlamentare de prietenie cu Republica Turcia, Republica Serbia şi Mongolia, până în septembrie 2017, conform www.cdep.ro.

În privinţa activităţii guvernamentale, Victor Ponta a fost secretar de stat, şeful Corpului de Control al Guvernului (2001-2004); membru al Consiliului de supraveghere şi îndrumare al Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare şi membru al Comisiei Speciale privind faptele de natură penală comise de membrii Guvernului (2001); ministru delegat pentru Controlul Implementării Programelor cu Finanţare Internaţională şi Urmărirea Aplicării Acquis-ului Comunitar (martie 2004-decembrie 2004); ministru delegat pentru Relaţia cu Parlamentul (decembrie 2008-octombrie 2009), conform http://old.gov.ro.

În urma căderii Guvernului Ungureanu (9 februarie-7 mai 2012), rezultat al adoptării moţiunii de cenzură USL, la 27 aprilie 2012, Victor Ponta a fost desemnat de preşedintele Traian Băsescu drept candidat la funcţia de prim-ministru. La 7 mai 2012, a primit votul de învestitură al Parlamentului. Şi-a încheiat acest prim mandat în fruntea Guvernului României la 21 decembrie 2012.

La 7 august 2012, a fost desemnat de preşedintele interimar Crin Antonescu, ca ministru interimar al Justiţiei, funcţie deţinută până la 23 august 2012. La 28 martie 2013, Victor Ponta a preluat, pentru a doua oară, interimatul postului de ministru al Justiţiei, până la 15 aprilie 2013.

La 3 octombrie 2012, preşedintele Traian Băsescu a semnat decretul pentru desemnarea premierului Victor Ponta ca ministru interimar al Sănătăţii, funcţie deţinută până la 7 noiembrie 2012.

În urma alegerilor legislative din 9 decembrie 2012, preşedintele Traian Băsescu l-a desemnat pe Victor Ponta, la 17 decembrie 2012, drept candidat la funcţia de premier.

La 21 decembrie 2012, Guvernul Ponta II a fost învestit de plenul reunit al Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu 402 voturi favorabile şi 120 împotrivă. În perioada 12 iulie-26 august 2013, a deţinut interimar portofoliul ministerului Transporturilor. Primul ministru Victor Ponta a preluat, la 19 februarie 2014, interimatul la conducerea Ministerului Finanţelor Publice, până la 5 martie 2014.

Între 5 martie 2014 şi 16 decembrie 2014 a condus Guvernul Ponta III, iar între 16 decembrie 2014 şi 4 noiembrie 2015 a fost în fruntea Guvernului Ponta IV.

A candidat la alegerile prezidenţiale din 2014, fiind învins în cel de-al doilea tur de scrutin, desfăşurat la 16 noiembrie 2014, de candidatul Alianţei Creştin-Liberale (ACL), Klaus Iohannis, care a obţinut 54,43% din voturile valabil exprimate.

A demisionat din funcţia de premier la 5 noiembrie 2015, pe fondul protestelor de stradă cauzate de tragedia de la Clubul Colectiv, din 30 octombrie 2015.

În prezent, Victor Ponta este preşedintele Partidului Pro România şi preşedinte al Fundaţiei "Black Sea Regional Cooperation Projects 2020", conform www.proromania.ro.

I-au fost decernate Ordinul Naţional "Serviciul Credincios" în grad de Cavaler (2002) şi Ordine della Stella della Solidarieta Italiana (2004), mai notează http://old.gov.ro.

La 27 martie 2019, preşedintele Pro România, Victor Ponta, a anunţat, într-o conferinţă de presă, lista candidaţilor la alegerile europarlamentare din partea formaţiunii politice pe care o reprezintă, el aflându-se pe primul loc. 

Dacian Cioloș, USRPLUS

Dacian Cioloş a fost ales europarlamentar pe lista Alianţei 2020 USR-PLUS, în urma scrutinului din 26 mai 2019, potrivit rezultatelor finale anunţate de Biroul Electoral Central la 3 iunie 2019.

S-a născut la Zalău, la 27 iulie 1969, potrivit https://www.usrplus.ro, dar a copilărit în comuna Pericei, judeţul Sălaj.

A urmat cursurile Facultăţii de Horticultură a Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca (1989-1994), obţinând diploma de inginer horticultor. A urmat, apoi, studii de agronomie aprofundată, specializarea "Sisteme de producţie şi dezvoltare rurală" la École nationale supérieure agronomique (ENSAR) din Rennes, Franţa, obţinând o bursă guvernamentală franceză, şi un master ştiinţific (DEA) în "Economia dezvoltării agricole, agro-alimentare şi rurale" la École nationale supérieure agronomique (ENSAM) şi la Universitatea Montpellier I (1996-1997).

Şi-a început activitatea profesională ca stagiar la Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Comisiei Europene. A lucrat într-o unitate care se ocupa de pregătirea SAPARD, programul de pre-aderare care a avut o contribuţie esenţială în pregătirea agriculturii româneşti pentru participarea la Politica agricolă comună şi piaţa unică europeană. A fost implicat, în perioada 1998-1999, în mai multe proiecte de dezvoltare rurală pentru judeţul Argeş, iar apoi a coordonat programele de cooperare româno-franceze în domeniul dezvoltării agricole şi rurale la Centrul Internaţional de Cooperare pentru Dezvoltare Agricolă (CICDA), în parteneriat cu Asociaţia Naţională de Dezvoltare Agricolă (ANDA).

În 2002, a început să lucreze la Delegaţia Comisiei Europene în România, unde s-a ocupat de aplicarea Programului SAPARD. S-a alăturat, în 2005, echipei de la Ministerul Agriculturii, unde a fost, pe rând, consilier personal al ministrului, cu atribuţii de purtător de cuvânt pentru România în cadrul Comitetului Special pentru Agricultură al Consiliului UE, iar din 2007 a fost numit subsecretar de stat pentru afaceri europene în cadrul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

A fost ministru al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (11 octombrie 2007-22 decembrie 2008).

Dacian Cioloş a fost desemnat comisar european pentru Agricultură şi Dezvoltare rurală, fiind învestit în funcţie la 9 februarie 2010. În cadrul mandatului său, care s-a încheiat în 2014, a gestionat unul dintre cele mai importante portofolii, realizând, totodată, prima reformă a Politicii Agricole Comune.

La 27 noiembrie 2014, Dacian Cioloş s-a numărat printre cei care au primit distincţia "Personalitatea Anului pentru o Românie Europeană", acordată de către Casa Europei Eurolink, parte integrantă a Federaţiei Internaţionale a Caselor Europei - FIME. În octombrie 2015, i-a fost acordat titlul de Profesor Honoris Causa al Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca.

La 1 iulie 2015, a fost numit în funcţia de consilier special pentru securitate alimentară de către preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker.

La 10 noiembrie 2015 a fost desemnat premier, de către preşedintele Klaus Iohannis. La 18 noiembrie a depus jurământul de învestitură în funcţie, la Palatul Cotroceni. Mandatul său s-a încheiat la 4 ianuarie 2017.

Dacian Cioloş a cofondat, în 2017, Platforma România 100, împreună cu alţi patru foşti colegi din guvernarea 2016. Anul următor, Dacian Cioloş a făcut parte dintr-un grup care a iniţiat proiectul politic România Împreună, care în decembrie 2018 a devenit PLUS (Partidul Libertate, Unitate şi Solidaritate), potrivit sursei amintite.

La Convenţia Naţională a Partidului Libertate, Unitate şi Solidaritate (PLUS) din 26 ianuarie 2019, Dacian Cioloş a fost ales preşedinte al formaţiunii politice cu 99,17% din voturi.

Din 2 februarie 2019, Dacian Cioloş este copreşedinte al Alianţei 2020 USR-PLUS alături de preşedintele USR, Dan Barna, alianţa fiind constituită în şedinţa Comitetului Politic a USR, care a decis să participe pe o listă comună la alegerile europarlamentare. La aceeaşi dată, reprezentanţii partidelor USR şi PLUS au anunţat lista comună de candidaţi, Dacian Cioloş ocupând prima poziţie. 

Iuliu Winkler

Iuliu Winkler a fost ales europarlamentar pe lista UDMR, în urma scrutinului din 26 mai 2019, potrivit rezultatelor finale anunţate de Biroul Electoral Central la 3 iunie 2019.

S-a născut la 14 martie 1964, în Hunedoara.

Este absolvent al Facultăţii de Electrotehnică, specializarea electronică şi telecomunicaţii, din cadrul Institutului Politehnic ''Traian Vuia'' din Timişoara (1988). Este, de asemenea, licenţiat în finanţe şi asigurări al Facultăţii de Ştiinţe din cadrul Universităţii din Petroşani (2001), potrivit CV-ului publicat pe www.europarl.europa.eu. Absolvent al Colegiului Naţional de Apărare din România (2003).

A urmat diverse cursuri postuniversitare şi specializări: International Republican Institute (SUA) - Program de formare în campaniile electorale pentru tinerii lideri ai partidelor politice, Timişoara (1995); curs postuniversitar de management şi marketing în afaceri economice internaţionale - Universitatea Ecologică, Deva (1997); program de perfecţionare în antreprenoriat - Conservatoire National des Arts et Métiers, Belfort, Franţa (1997); curs de formare în marketingul la nivel regional - Centrul pentru antreprenori, Szombathely, Ungaria (1998); Adunarea Regiunilor Europei, Şcoala de Vară, Erfurt, Germania (1998).

Inginer (1988-1992) la IAMSAT Bucureşti, filiala Hunedoara, şi între 1990 şi 1992 metrolog coordonator şi titular al unei licenţe pentru activităţi nucleare; delegat la Fondul Proprietăţii Private ''BANAT-CRIŞANA'' (1993-1998); director de dezvoltare la S.C. REMONTIN Construcţii-Montaj S.R.L. Hunedoara (1996-1999).

Este membru al Uniunii Democratice a Maghiarilor din România (UDMR) din 1991; membru al Consiliului Reprezentanţilor UDMR (din 2000); vicepreşedinte al Organizaţiei Judeţene Hunedoara a UDMR (2000-2001); preşedinte al Organizaţiei Judeţene Hunedoara a UDMR (din 2001).

A fost membru al Consiliului Judeţean Hunedoara (1996-1999) şi subprefect al judeţului Hunedoara (1999-2000), potrivit www.europarl.europa.eu.

În perioada 2000-2004 a fost deputat UDMR de Hunedoara; membru al Comisiei Parlamentului României pentru Integrare Europeană (2003-2004); secretar al Comisiei pentru buget, finanţe şi bănci din Camera Deputaţilor (apr.-dec. 2004); membru al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru controlul execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anul 2000, precum şi al Comisiei comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru controlul execuţiei bugetului Curţii de Conturi pe anii 2001 şi 2002. A fost, de asemenea, membru supleant în delegaţia Parlamentului României la Adunarea Uniunii Europei Occidentale (din martie 2003), potrivit www.cdep.ro.

În perioada decembrie 2004-aprilie 2007 a ocupat funcţia de ministru delegat pentru comerţ în cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului. Din aprilie până în iulie 2007, a fost secretar de stat pentru comerţ la Ministerul pentru IMM. Din august până în decembrie 2007, a fost ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor. În noiembrie 2007, îşi dă demisia din funcţia de ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiilor şi preia postul de europarlamentar UDMR, după ce Gyorgy Frunda a fost desemnat preşedinte al Comisiei Juridice a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei. Membru al Grupului PPE din Parlamentul European (2007).

A fost ales europarlamentar pe listele UDMR în cadrul scrutinului din 7 iunie 2009. A fost reales la alegerile europarlamentare din 25 mai 2014. Membru al Grupului Partidului Popular European (Creştin Democrat); vicepreşedinte al Comisiei pentru comerţ internaţional (INTA) din Parlamentul European (din 2014); membru al delegaţiei pentru relaţiile cu India; membru supleant al REGI - Comisia pentru dezvoltare regională, precum şi membru supleant al delegaţiei pentru relaţiile cu Republica Populară Chineză, potrivit CV-ului de pe www.europarl.europa.eu.

Vicepreşedinte al SME Europe (2012-2015) şi prim-vicepreşedinte al SME Europe (din 2015).

În urma deciziei din 1 martie 2019 a Consiliului Permanent al UDMR, Winkler Iuliu a ocupat prima poziţie pe lista candidaţilor UDMR pentru alegerile europarlamentare din 26 mai 2019. Lista a fost validată la 9 martie de Consiliului Reprezentanţilor Unionali.

La 20 martie 2019 i-a fost decernată Medalia de Aur a Societăţii pentru Încurajarea Progresului - Societe d'Encouragement au Progres (SEP), în cadrul unei ceremonii care s-a desfăşurat în rotonda Şcolii Militare din Paris. În cadrul festivităţii de premiere, preşedintele SEP, Jean-Francois Roubaud, a arătat că această distincţie i-a fost decernată europarlamentarului Iuliu Winkler pentru întreaga activitate, pentru rezultatele şi responsabilităţile pe care şi le-a asumat în Parlamentului European. A fost apreciată şi contribuţia decisivă a deputatului european în dezvoltarea şi consolidarea relaţiilor dintre judeţul Hunedoara şi Regiunea Franche-Comte.