Heroină, femei ușoare și senzații tari. Moarte care a șocat elitele în vremea lui Carol al II-lea
Tindem să credem că stilul de viață trăită la extreme, sub imperiul viciilor, aparține timpurilor moderne și că în trecut lumea era obligatoriu „mai bună”. Istoria ne dovedește însă contrariu. În perioada interbelică, de exemplu, una dintre cele mai spectaculoase morți a fost cea a aviatorului Ionel Ghica, un fel de Howard Hughes de România.
Marți, 31 mai 1932, în presa bucureșteană apărea un titlu care i-a scurtcircuitat pe cititori: „MOARTEA AVIATORULUI IONEL GHICA. SE CREDE CĂ S-A INTOXICAT CU EROINĂ (heroină – N.R.).”
Jurnaliștii vorbeau despre „teribila degringoladă a unora”, sugerând că principalii vinovați ar fi binevoitorii care i-au hrănit viciile tânărului aviator. De fapt, Ionel Ghica intrase în spitala morții de mai multă vreme; atât aventurile sale aeriene, cât și cele terestre, la volanul mașinilor de curse, fiind tot atâta provocări la adresa morții. Când a simți că are nevoie în permanență de explozia de adrenalina de la manșă sau volan, în viața sa au intrat "COCO" - cocaina, EROINA – heroina, petrecerile interminabile și aventurile amoroase pe bandă rulantă.
Unul dintre articolele care anunțau moartea aviatorului Ionel Ghica (sursă captură: Istorie și civilizatie)
STILUL DE VIAȚĂ AL "GENERAȚIEI PIERDUTE" A MARELUI GATSBY FĂCEA RAVAGII ȘI ÎN BUCUREȘTI
De altfel, anchetatorii l-au și descris pe tânărul Ghica drept "un înfrânt al criminalei pasiuni a beției reci”, după cum relatează comisarul de poliție și doctor în istorie Florin Șinca, în lucrarea sa „Istoria Poliției Capitalei”. „Întors cu strălucitoare glorie dintr-un raid aeronautic superb a căzut totuși a doua zi chiar în același mediu din care abia evadase. S-a întors la abuzul de chefuri, cocaină, eroină.”
Fiind de o vorba de un reprezentant de frunte al aristocrației românești, o parte a presei a pus tragediei pe seama anturajului și a unor oameni precum „mondenul” Dinu Topoanu sau dealerul Ion Chițu. Același cerc vicios este considerat responsabil și pentru o altă moarte celebră în epocă, cea a divei Gabi Mogâldea.
În urma lui Ionel Ghica a rămas un mormânt în paragină, în zona Răcari, performanța celui mai lung zbor solitar la acea vreme (București-Saigon, 20,068 km în cinci zile și jumătate -67,30 ore de zbor efectiv) și un destin perfect descris de replica asociată, câteva decenii mai târziu, cu moartea lui James Dean: „trăiește repede, mori tânăr”.