Cel mai mare aisberg din lume se rotește pe loc. Semnalul de alarmă transmis de cercetători
Cel mai mare aisberg din lume, cunoscut sub numele de A23a, a fost surprins de un fenomen neobișnuit care îl menține într-o mișcare statică în apropierea Antarcticii. În loc să se deplaseze conform curentului oceanic, A23a se învârte pe loc de luni de zile, atrăgând atenția oamenilor de știință, informează BBC.
Fenomenul neobișnuit al aisbergului A23a: captiv într-un vortex acvatic imens
A23a, un gigant de gheață cu o dimensiune echivalentă de două ori mai mare decât Greater London, este prins deasupra unui vast vortex acvatic denumit Coloana Taylor. Acest fenomen, care poartă numele fizicianului britanic Sir Geoffrey Ingram Taylor, este responsabil pentru mișcarea sa ciudată și ar putea împiedica aisbergul să se miște timp de mulți ani.
Profesorul Mark Brandon, specialist în științe polare, a explicat că A23a reprezintă un caz rar de aisberg care nu urmează tiparele obișnuite de fragmentare și topire. „A23a este aisbergul care refuză să dispară", a declarat el pentru BBC News.
Istoria acestui aisberg este bine documentată. S-a desprins de coasta Antarcticii în 1986, dar a rămas blocat în Marea Weddell timp de trei decenii, servind drept o "insulă de gheață" statică. În 2020, a reînceput să plutească, îndreptându-se treptat spre nord, către ape mai calde. La începutul lunii aprilie a acestui an, A23a a intrat în Curentul Circumpolar Antarctic (ACC), un curent oceanic puternic care ar fi trebuit să-l ducă în Atlanticul de Sud. Însă, aisbergul nu a reușit să avanseze.
Ce se va întâmpla cu cel mai mare aisberg din lume
În loc să se miște conform curentului, A23a a rămas pe loc, rotindu-se în jurul axei sale cu aproximativ 15 grade pe zi. Acest lucru a întârziat semnificativ procesul său de degradare și dispariție.
Problema nu este că A23a ar fi rămas blocat; există cel puțin o mie de metri de apă între partea inferioară a aisbergului și fundul mării. Cauza imobilizării sale este un vortex acvatic creat de un obstacol subacvatic, denumit Pirie Bank. Acest vortex a fost descris pentru prima dată în anii 1920 de Sir Geoffrey Ingram Taylor, un pionier în studiul dinamicii fluidelor. Taylor a demonstrat cum curentul oceanic care întâlnește un obstacol pe fundul mării poate genera un flux circular de apă, cunoscut acum sub numele de Coloana Taylor.
Profesorul Mike Meredith de la British Antarctic Survey a subliniat complexitatea acestui fenomen: "Coloanele Taylor pot fi observate și în atmosferă, dar în acest caz, ele au dimensiuni colosale, având un aisberg uriaș în mijlocul lor."
Cât timp va mai continua A23a să se rotească? Nu există o estimare precisă, dar un experiment anterior a arătat că o baliză plasată într-o Coloana Taylor a rămas în rotație timp de patru ani.
Această situație evidențiază importanța înțelegerii fundului mării, care influențează mișcarea apelor, distribuția nutrienților și impactul climatic global. În prezent, doar un sfert din fundul oceanului a fost cartografiat la cele mai recente standarde, subliniind nevoia de cercetări suplimentare pentru a înțelege mai bine aceste fenomene subacvatice complexe.