Putem trăi precum călugării? Cât de dure sunt, de fapt, privațiunile la care se supun?
Mulți dintre cei care citesc despre viaţa călugărilor, sunt atrași în special de liniştea lor interioară și viaţa îndelungat, însă puțini realizaează cât efort presupune atingerea acestor obiective.
În mod cert, din stilul de viață în care trăiesc aceşti aleşi ai Harului lipsesc grija pentru o „carieră”, concediile tip all inclusive. Toate aceste lucruri care nouă ne fac plăcere şi după care alergăm – ei bine, toate acestea uzează profund fiinţa umană, îi erodează sănătatea, optimismul şi liniştea și ne îndepărtează de Dumnezeu, potrivit apăratoul.md.
De fapt, aici e cheia. Cheia efectului benefic al postului şi a celui tămăduitor al leacurilor mânăstireşti. Nu merge postul fără credinţă, căci ar ajunge să fie doar o dietă; şi nici leacurile fără rugăciune, căci se vor rezuma la „puterea binefăcătoare a naturii”… şi cam atât. Postul şi tămăduirea vin de Sus, şi într‑acolo trebuie să ne aţintim privirea.
Pe de altă parte, nu putem avea parte de liniştea monahilor şi nici de lepădarea lor de lume. De lume te lepezi cel mai bine în afara ei, adică în mânăstire. Pe când noi, cei ai lumii, trebuie să o schimbăm! Nu putem renunţa la ea, dar de schimbat – asta da!