Prinţesa Diana ar fi împlinit azi 55 de ani. Cum a ajuns o simplă educatoare "prinţesa inimilor"
"Prințesa inimilor" sau "prințesa poporului", așa cum au denumit-o britanicii, Diana a intrat în istorie prin bunătatea, grația, dar și prin destinul ei tragic. Atitudinea și comportamentul său, au făcut-o să câștige simpatia atât a britanicilor, cât și a lumii întregi, în timp ce frumusețea și popularitatea sa au atras atenția presei, transformând-o într-una dintre cele mai fotografiate femei din lume.
Diana Frances Spencer, Prințesă de Wales, s-a născut la 1 iulie 1961, la Sandringham, Norfolk. A fost fiica lui Edward John Spencer, Vicontele Althorp și Ruth Frances Burke Roche, vicontesă Althorp. Părinții au divorțat când Diana era tânără, iar tatăl a câștigat custodia ei și a fraților săi. A devenit Lady Diana Spencer după ce tatăl a moștenit titlul de Earl Spencer în 1975, potrivit biography.com.
A fost educată acasă până la vârsta de 9 ani, apoi a mers la o școală internat — Riddlesworth Hall în Norfolk (9-12 ani) și la West Health Girls' School din comitatul Kent (12-16 ani) — o instituție exclusivistă privată. Mai târziu a urmat cursurile Institut Alpin Videmanette din Elveția pe care după o vreme le-a abandonat, potrivit www.britishroyals.info. S-a mutat la Londra înainte să împlinească 17 ani și a locuit în apartamentul mamei sale, care locuia cea mai mare parte a anului în Scoția. La 18 ani tatăl i-a cumpărat un apartament în Earls Court, unde a locuit până în 1981 cu încă trei colegi. Diana mărturisea că a iubit timpul petrecut la Londra. A urmat cursuri de gătit la sugestia mamei, însă nu a devenit niciodată un bucătar priceput.
A lucrat mai întâi ca instructor de dans pentru tineri, până când în urma unui accident de schi a fost forțată timp de trei luni să nu mai poată profesa. A lucrat apoi ca asistent la o grădiniță, menajeră pentru sora sa și prieteni, bonă și hostess la petreceri. A fost educatoare la Young England School și, deși era cunoscută pentru timiditatea sa, a demonstrat un interes special pentru copii. A avut înclinații spre muzică și dans și a studiat baletul, dorind să devină pentru o vreme balerină. "Când o să fiu mai mare, voi fi dansatoare", mărturisea aceasta. A crescut însă, devenind prea înaltă pentru a deveni o profesionistă. De asemenea, a fost pasionată de înot, scufundări, hochei, tenis, schi, însă dragostea ei a rămas baletul. Și-a urmat aceste pasiuni până în zilele petrecute cu familia regală, atunci când înota în fiecare dimineață pentru a se menține în formă, scrie Agerpres.
Prințul Charles a cunoscut-o pe Diana Spencer în 1977, în timp ce se întâlnea cu Sarah, sora acesteia. Relația lor a început la un meci de polo. Lady Diana Spencer părea o alegere perfectă pentru postura de soție a moștenitorului coroanei: avea descendență regală și era anglicană (căsătoria cu o romano-catolică l-ar fi decăzut din prerogativele regale pe Charles). Primul semn evident al unei legături între Diana și prințul Charles l-a constituit prezența ei, în 1980, la castelul Balmoral, unde familia regală își petrecea vacanța de vară.
Diana a devenit, din acel moment, o prezență obișnuită în preajma moștenitorului tronului. Cu toate că prințul nu părea să fie foarte îndrăgostit de Diana, acesta a cerut-o în căsătorie, iar câteva zile mai târziu anunțul a fost făcut public. Logodna a avut loc la 24 februarie 1981, fiind marcată de dăruirea unui inel de peste 30.000 de lire sterline, cu 14 diamante și un safir, viitoarei prințese. Cuplul a apărut în fața presei, unde au anunțat oficial evenimentul. Căsătoria a avut loc la 29 iulie 1981 la Catedrala St. Paul și a rămas în paginile ziarelor drept "o nuntă de basm", fiind urmărită de peste 750 de milioane de oameni la televizor, posturile britanice acordând întreaga emisie din acea zi evenimentului.
Pe lângă aparițiile oficiale, ea s-a consacrat acțiunilor umanitare, în special în slujba copiilor, mai ales a celor handicapați, și domeniului artei. Activitatea în sprijinul bolnavilor de SIDA (în special copii) au făcut-o extrem de populară. Între chestiunile care i-au atras atenția prințesei s-au numărat: lepra, HIV/SIDA, cancerul, oamenii nevoiași, bolile mentale și abuzul de droguri. În 1987, Diana a fost una dintre primele celebrități surprinse atingând o persoană infectată cu HIV. În 1989, Diana a deschis centrul Landmark Aids în Londra, iar ulterior a devenit patron al National AIDS Trust. În 1997, Diana s-a întâlnit cu Nelson Mandela, pentru a discuta despre amenințările SIDA.
Manifestându-se, în primii ani după căsătorie, cu oarecare rețineri, Diana a devenit, mai târziu, un reprezentant al Casei Windsor, sigur pe sine și comunicativ, încercând, în ciuda etichetei de la curte, să nu-și abandoneze pasiunile vechi pentru societate, dans și muzica pop. Aceste pasiuni ale prințesei Diana au fost comentate, pe larg de mass-media.
La mai puțin de patru luni de la căsătorie, prințesa Diana anunța că este însărcinată, primul copil al cuplului fiind prințul William (William Arthur Philip Louis) născut la 21 iunie 1982 la Spitalul St. Mary. Doi ani mai târziu la 15 septembrie 1984 se năștea tot la Spitalul St. Mary al doilea fiu, Henry (Henry Charles Albert David). Diana s-a implicat în educația fiilor săi, refuzând să aibă guvernantă, ea fiind cea care le-a ales școlile pe care cei doi băieți le-au urmat.
Pe lângă copii, în viața cuplului regal apărea o altă femeie — Camilla Parker-Bowles. Acest fapt a stârnit iritarea Dianei care a început să-și acuze soțul de infidelitate. În replică, Charles afirma despre Diana că ar fi instabilă și temperamentală. Speculațiile asupra unei crize a căsniciei cu prințul Charles aveau la bază nu atât diferența de vârstă (12 ani), cât interesele diferite ale celor doi. La finalul anilor '80 au apărut primele zvonuri privind eșecul acestei căsnicii. Căsătoria cu prințul s-a destrămat treptat: în 1992, Charles și Diana s-au despărțit, iar în 1996 au divorțat. După divorț, Charles a continuat relația pe care o avea cu Camilla, în ciuda rezervei manifestată de Regină, dar și a protestelor venite din partea societății britanice.
Ea a rămas în continuare în atenția opiniei publice, continuând seria operelor de binefacere, potrivit Enciclopediei Universale Britannica. La finele anului 1993, prințesa s-a retras oficial din viața publică.
Prințesa Diana a fost distinsă cu titlul onorific "Colonel in Chief" al "Royal Hampshire Regiment" și cu titlul de "Honorary Air Commodore" al bazei aviatice Wittering din Cambridgeshire. A patronat mai multe organizații și manifestări, printre care: Festivalul de Muzică și Artă de la Swansea, Școala regală pentru nevăzători și Asociația britanică a surzilor, organizația "Help the Aged", Fondul "Malcolm Sargent" pentru copiii bolnavi de cancer, organizația de Cruce Roșie a tineretului, Baletul londonez, Academia Regală de Muzică. Popularitatea sa imensă s-a datorat campaniilor sale umanitare, în special a celei dusă împotriva minelor antipersonal, inițiativă care avea să îi aducă, după decesul său, premiul Nobel.
Mai atractivă pentru ziarele de scandal a fost legătura amoroasă pe care prințesa ar fi avut-o cu Hasnat Khan, un chirurg pakistanez musulman. Diferențe dintre cei doi, inclusiv bariera religioasă au determinat-o pe Diana să pună capăt relației. În iulie 1997, l-a cunoscut pe Dodi Al-Fayed, fiul unui important om de afaceri egiptean.
Diana a murit la 31 august 1997, în urma unui accident de mașină survenit în tunelul Alma, din Paris. Prințesa se afla pe bancheta din spatele a autovehicolului, împreună cu miliardarul egiptean Emad Mohamed (Dodi) al-Fayed (1955-1997), decedat și el în urma aceluiași accident.
Moartea sa a provocat o mare tristețe în toată lumea. Prințesa a fost înhumată pe o insuliță din mijlocul unui lac situat în mijlocul proprietății familiei sale, de la Althorp. La ceremonia funerară, însoțită de manifestări de emoție de o amploare nemaiîntâlnită, au participat peste un milion de persoane. Elton John a compus, ca ultim omagiu "prințesei inimilor", melodia "Candle in the Wind".