Povestea neştiută a mănăstirii Cozia
Cozia, necropolă domnească, poate printre cele mai cunoscute și vizitate mănăstiri din România, poartă cu ea unul dintre cele mai mari mistere, un mister foarte puțin cunoscut de miile de pelerini care, în drumul lor spre Sibiu, opresc preț de câteva minute să se reculeagă la sfântul lăcaș, așezat pe malul Oltului, la ieșirea din Călimănești, scrie AGERPRES.
Ctitorie a domnitorului Mircea cel Bătrân, construcția acesteia începe pe 20 mai 1388, odată cu atestarea documentară a Râmnicului. Cozia este și locul unde voievodul Țării Românești a ales să fie înmormântat.
Adevărul este că una dintre cele mai vechi mănăstiri din România nu mai are clopote, deși Mircea cel Bătrân a înzestrat Mănăstirea Cozia, inițial cu doua clopote, datate 4 aprilie 1395, iar, în mai 1413, Mihail voievod, fiul lui Mircea cel Batrân, mai dăruiește Coziei un clopot.
"Acestea sunt clopotele ctitoricești despre care se spune că intonau o linie melodică în amintirea lui Mircea Vodă ziditorul Coziei", povestește pentru AGERPRES Ligia Rizea, sociolog și consultant în cadrul Direcției Județene de Cultură Vâlcea.
Erau trei clopote de mărime diferită. Există referințe despre cel mijlociu, care avea înălțimea de 120 de centimetri și diametrul de 110 centimetri, pe care era inscripționat următorul text: "În anul 6903 (1395 — n.r.) luna aprilie acest clopot a fost făcut în numele Sfintei de viață făcătoarei Treimi, în zilele marelui domn Mircea voievod; stareț Gavril" și despre cel mare, de 140 cm înălțime și 120 cm diametru care păstrează pe el înscripția "În numele Sfintei și de viață făcătoarei Treimi. În zilele marelui Io Mircea voievod și a fiului lui Mihail voievod s-au făcut acest clopot în anul 6921 (1413 — n.r.) luna mai și în vremea egumenului Sofronie; cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh — Hamoș meșter" (Constantin Bălăn, "Inscripții medievale și din epoca moderna a României — Județul istoric Argeș", Editura Academiei Române, București, 1994).
Ligia Rizea spune însă că aceste două clopote nu s-au pierdut, ci, în prezent, se găsesc la Curtea de Argeș, la Episcopia Argeșului și Muscelului. Cât despre clopotul mic se știe că s-ar afla la Arhiepiscopia Râmnicului. Cum s-a întâmplat asta, însă...
Se spune că în 1821, după înfrângerile succesive suferite de eteriști, Alexandru Ipsilanti s-a refugiat la Mănăstirea Cozia. Turcii l-au urmărit, iar ctitoria lui Mircea cel Bătrân a fost asediată și avariată grav. Clopotnița a fost devastată, dar turcii nu au luat clopotele, ci doar au căutat "tainița", o încăpere secretă în care erau ascunse de regulă valorile mănăstirii în caz de asediu. În aceea vreme, la Cozia era egumen Teodosie Mărgărit Arhimandritul, care, însă, pune la adăpost toate valorile Coziei (14 lăzi cu odoare sfinte le dă sub păstrare preotului din Boița, iar nouă lăzi le depozitează în casa vămii împărătești de la Lazaret — (conform celor spuse de Gamaliil Vaida în lucrarea, "Cozia, vestita ctitorie a lui Mircea cel Mare", apărută la Râmnicu Vâlcea, în 1986). Citeşte mai mult...