Misterul celebrului tablou ”Cina cea de taină”. Mesajele ascunse ale lui Leonardo da Vinci
Denumirea tabloului ”Cina cea de taină” deja poartă o semnificație sacrală. Ca și în celelalte lucrări ale geniului, acest tablou la fel este plin de simbolism și mesaje ascunse.
Istoria tabloului
Tabloul a început să fie pictat în anul 1495, la comanda principelui Milanului, Ludovic Sforza. Deși principele ducea o viață foarte dezorganizată, el avea o soție foarte cuminte și evlavioasă, pe nume Beatrice, pe care el o iubea și o stima foarte mult.
Însă din nefericire, dragostea lui pentru ea s-a făcut real văzută abia atunci când aceasta a murit subit. Principele a fost atât de frânt de durere când și-a pierdut soția, încât 15 zile nu a ieșit din dormitorul său. După ce a ieșit, primul lucru care l-a făcut a fost comanda unui tablou pe care soția sa și-l dorea foarte mult când era în viață. Tot atunci el a pus capăt felului de viață depravat.
Lucrările asupra tabloului au fost finisate abia 3 ani mai târziu, în anul 1498. În timpul lucrului Leonardo da Vinci a folosit culori pe bază de materiale organice, din cauza cărora tabloul a început să se distrugă foarte repede. Fresca a fost amplasată în trapeza unei biserici din Milano. Tacâmurile din frescă sunt exact ca acelea care se foloseau în biserică la acel moment. Folosind procedeul dat, pictorul a vrut să arate că Iisus și Iuda (binele și răul) sunt mai aproape de noi decât credem.
Fapte interesante
1. Persoana apostolilor din tablou este foarte controversată. Se consideră totuși că apostolii stau în următoarea ordine (de la stânga la dreapta): Bartolomeu, Iacov cel Mic, Iuda, Petru, Ioan, Toma, Iacov cel Mare, Filip, Matei, Tadeu și Simion Zelotul.
2. Mulți specialiști afirmă că în tabloul ilustrează Cina cea de taină, pentru că Iisus arată cu mâinile spre pâine și vin. Dar există și versiuni alternative.
3. Un timp Leonardo da Vinci nu putea găsi prototipuri pentru Iisus și Iuda. Fiind în căutarea inspirației, el a observat odată în corul bisericesc un tânăr cu un aspect foarte luminos și curat. Acesta avea să fie Iisus. Rămânea problema cu Iuda.
După 3 ani de căutări, în sfârșit s-a găsit și un prototip pentru Iuda. În timp ce se plimba prin piață, pictorul a observat într-un canal de scurgere un bețiv terminat. ”Iată-l și pe Iuda”, a spus da Vinci în sinea sa. În scurt timp bețivul a fost adus la palat, la locul de lucru al pictorului.
După ce chipul lui Iuda a fost finisat, bețivul s-a apropiat de tablou și a spus că a mai văzut acest tablou cândva. Da Vinci a rămas confuz, apoi și-a dat seama că acest bețiv este de fapt tânărul pe care 3 ani în urmă l-a pictat în chipul lui Iisus…
4. Mulți consideră că de-a dreapta lui Iisus stă nu un apostol, ci Maria Magdalena. Dacă lucrurile stau anume așa, atunci autorul dorea să spună că aceasta era soția lui Iisus. Chipurile celor doi formează litera ”M”, ceea ce unii interpretează ca fiind începutul cuvântului ”matrimonio”, adică căsătorie. Cine știe ce dorea de fapt autorul să zică…
5. Unii afirmă că locul apostolilor la masă nu este întâmplător. Aceștia afirmă că ucenicii stau în ordinea zodiilor. Astfel, Iisus ar fi Capricorn, iar Maria – Fecioară.
6. În timpul celui de-al doilea război mondial biserica în care se afla fresca, în urma unui bombardament a fost aproape integral distrusă. A supraviețuit doar peretele cu această frescă…
7. Simbolismul tacâmurilor la fel este relevant. Astfel, în fața lui Iuda stă o farfurie goală!
8. Alți specialiști în artă afirmă că chipul apostolului care stă cu spatele spre Iisus, adică Tadeu, este de fapt autoportretul lui da Vinci. Ținând cont că pictorul avea viziuni ateiste, această ipoteză este foarte plauzibilă.