Condimentul românesc cu proprietăți digestive și antioxidante. Gospodinele îl pun la mâncare
Leușteanul, un condiment esențial în bucătăria românească, este recunoscut pentru beneficiile sale digestive și antioxidante. Deși este cel mai adesea folosit în ciorbe, acest ingredient tradițional are o istorie îndelungată ca plantă medicinală și aromatică, fiind apreciat încă din antichitate.
Proprietățile leușteanului
În Grecia antică, leușteanul era utilizat nu doar în mâncăruri, ci și în băuturi, simbolizând victoria și succesul. Romanii, la rândul lor, îl considerau un remediu pentru diverse afecțiuni digestive și respiratorii, conform cercetărilor efectuate de Banca de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău. „Leușteanul a fost întotdeauna considerat un condiment valoros, în jurul său dezvoltându-se numeroase legende și superstiții. În bucătăria românească, acesta este de neînlocuit, în special în ciorba de miel, un preparat tradițional de Paște,” explică cercetătorii BRGV.
Conform tradiției românești, luna mai este considerată perioada ideală pentru recoltarea leușteanului, când planta este la apogeul aromei sale. Interesant este că, deși leușteanul este bine cunoscut în România, în țările balcanice, precum Grecia și Turcia, unde carnea de miel este foarte populară, această plantă nu este la fel de răspândită.
Aroma puternică de leuștean
Leușteanul se remarcă prin aroma sa puternică, similară cu cea a cardamomului. Frunzele și semințele sale sunt folosite pentru a îmbogăți gustul mâncărurilor, dar și pentru proprietățile lor medicinale. Planta este bogată în uleiuri esențiale, vitamine și minerale, cum ar fi calciul, magneziul, fierul și potasiul. De asemenea, conține substanțe active precum cumarinele, flavonoidele, taninurile și acizii organici, inclusiv vitamina C și vitamine din complexul B.
Datorită acestor compuși, leușteanul este recunoscut pentru capacitatea sa de a susține digestia și de a oferi protecție antioxidantă. În medicina tradițională, este folosit pentru a trata diverse probleme digestive și respiratorii, făcându-l un ingredient valoros atât în bucătăria românească, cât și în alte tradiții culinare.