Cele mai bizare și inexplicabile artefacte. Filele istoriei ascund mistere care pot răsturna lumea
Istoria ascunde multe mistere. Din ce în ce mai multe teorii ale conspirației aduc argumente care ne spun că evoluția umană, așa cum o știm din manualele de istorie, este departe de ceea ce am învățat la școală. Deși nu putem pune la îndoială izvoarele autentice, totuși există câteva descoperiri care ar putea să ne răstoarne credințele despre adevărata istorie a omenirii.
Aceste șapte exemple sunt doar câteva dintre misterele neelucidate ale istoriei.
Dodecaedronul roman. De-a lungul regiunilor care s-au aflat sub sfera de influență a Imperiului Roman, adică din Țara Galilor, până în jurul bazinului Mării Mediterane, s-au descoperit aproximativ o sută de obiecte mici, având o formă ciudată, a căror utilizare este complet necunoscută.
Numit "dodecahedron" după forma sa, este un obiect gol la interior, cu diametrul de 4-12 cm, confecționat din piatră sau bronz. Un dodecaedron are 12 fețe pentagonale plane și găuri de diferite dimensiuni pe fiecare față. În fiecare colț este câte un „buton” rotund de mici dimesiuni. În timp ce romanii erau de obicei meticuloși cu privire la păstrarea înregistrărilor scrise despre toate activitățile și invențiile lor, nimeni nu a găsit vreodată o explicație definitivă și clară a acestor obiecte. Este posibil ca Plutarh să fi fost cel mai aproape de adevăr; acesta a consideart că erau un fel de instrumente zodiacale.
Labirintele din Insula Balshoi Zayatsky. Această insulă face parte din Arhipelagul Solovki, din nordul Rusiei, găzduiește un mister. Localnicii din timpuri preistorice au construit aici așezăminte și locuri sacre, inclusiv un sistem de irigare, datând din anul 3000 î.H. Cele mai ieșite din comun elemente ale acestor așezări sunt niște misterioase construcții labirintice din piatră. Dar, în afară de ce au lăsat în urmă, nu se cunoaște nimic din modul de viață al comunităților care au locuit acolo.
Sticlele vrăjitoarelor. În 2014, arheologii care studiau un sit arheologic din Nottinghamshire, SUA, au făcut o descoperire bizară: niște flacoane de sticlă verde, măsurănd circa 15 cm, erau probabil folosite pe post de recipiente, de către vrăjitoarele care speriau Europa și America la sfârșitul secolelor 17 și 18. Artfecatele sunt realizate din gresie ceramică sau sticlă.
Aproximativ 200 dintre obiecte au fost descoperite, iar acestea conțineau adesea pini, ace, cuie, unghii, păr și chiar urină. Se considera că protejau proprietarul împotriva vrăjilor și influențelor negative venite din partea altor vrăjitoare.
Printre cele mai celebre artefacte de pe această listă sunt statuile Ubaid din Irak. Cele mai multe au fost găsite în Tell Al'Ubaid, Ur și Eridu. Ele provin de la un popor pre-sumerian Ubaid. Aceste statuete de dimensiuni mici ilustrează oameni-șopârlă în diferite ipostaze. Unii arată ca și cum țin în brațe și alăptează un copil. Altele sunt înfățișate îmbrăcate într-un soi de armuri sau deținând sceptre. Au capete alungite și ochi de dimensiuni foarte mari, migdalați, care dau figurinelor un aspect „reptilian”, ceea ce i-a făcut pe mulți să creadă că descriu zeițăți înrudite cu șerpii. Teoriile evocă extraterestri sau o rasă reptiliană necunoscută, care au existat și poate mai există și acum.
Regele Șobolan reprezintă un artefact odată viu, considerat o fiară pseudo-legendară din Evul Mediu. Acesta era format din mai mulți șobolani, ale căror cozi erau legate sau lipite împreună, rezultând o „hoardă” de șobolani vii, conduși de cel care se impunea drept liderul grupului. Acum mumificați, acești șobolani sunt păstrați în cadrul mai multor muzee prestigioase din lume, dar nu se explică exact la ce foloseau, mai ales că, în acea perioadă, teroarea ciumei bubonice a planat mult timp asupra societății.
Scrierea Rongorongo. O serie de 24 de plăcuțe misterioase găsite în Insula Paștelui de către misionarul catolic Eugene Eyranaud în anul 1864 ridică mari semne de întrebare cu privire la semnificația glifelor pe care le expun. Unii arheologi susțin că reprezintă una dintre primele scrieri umane, dezvoltată independent de alte sisteme, și poate conține detalii despre misterioasa dispariție a poporului Rapa Niu. Alții consideră că simbolurile nu au nicio semnificație, în afară de scopul decorativ.
Codex Gigas – Biblia Diavolului este unul dintre cele mai cunoscute manuscrise care îl evocă și ilustrează pe diavol. Se presupune că a fost scrisă în secolul 13 e.n. și impresionează prin dimensiunile sale: este atât de mare încât e nevoie de cel puțin doi oameni să o ridice. Este fabricată din mai mult de 160 de piei de animale și se găsește la Biblioteca Națională din Stockholm.