Ce este sindromul falselor speranțe? Cât de periculoasă a devenit tendința de autoamăgire
La trecerea dintre ani, mulți dintre noi fac promisiuni și își fixează țeluri pe care doresc să le atingă. Unii apelează la tot soiul de superstiții, alții sunt cât se poate de serioși, dar indiferent de metodă, statisticile arată un lucru îngrijorător: ponderea celor care nu numai că nu-și transpun în practică planurile, dar chiar renunță la ele, creștere an de an. Din acest motiv, specialiștii vorbesc despre un sindrom al falsei speranțe.
Aproximativ o treime dintre europeni își stabilesc rezoluții la început de ani, dar respectarea lor lasă de dorit.
În anii precedenți, sondajele au arătat că între 17% și 45% dintre cei care și-au stabilit o serie de obiective pentru noul an le-au abandonat după doar prima lună.
După un astfel de start, nu este de mirare că până la jumătate anului majoritatea oamenilor au uitat de promisiunile pe care și le-au făcut, potrivit unui studiu citat de BBC.
Aceste eșecuri pot duce la ceea ce unii psihologi descriu ca fiind un ciclu anual al „sindromului speranței false”. Aspectul pozitiv al acestei stări este că le creează oamenilor un soi de confort psihologic, chiar de optimism.
Cel negativ este că cei care exagerează ajung să-și piardă capacitatea de evaluare realistă și chiar să creeze un bulgăre al falselor speranțe, în care fiecare obiectiv nerealist este "compensat" prin fixarea altuia și mai exagerate.
Cercetările sugerează că obiectivele realiste trebui să fie punctuale și, de preferință, măsurabile. Oamenii care fac asta tind să aibă mai mult succes decât cei care se concentrează pe abținerea sau evitarea a ceva, cum ar fi renunțarea la fumat sau la băutură.