Cât de mari sunt asemănările între oameni și animale când vine vorba de comunicare
De-a lungul timpului au fost realizate nenumărate studii care au urmărit ce anume au în comun conversațiile dintre animale cu cele dintre oameni. Asta deși nu dăm importanță modalității în care necuvântătoarele comunică, fiind adesea convinși că nici măcar nu sunt în stare de așa ceva. Ei bine, nu doar că pot face asta, dar o fac și într-un mod foarte asemănător cu interacțiunile umane.
S-a descoperit că animalele „vorbesc" pe rând, la fel ca oamenii, pentru a asculta ce are interlocutorul de transmis. Poți observa acest lucru la majoritatea animalelor, de la păsări până la elefanți.
Însă, până acum oamenii de știință nu au realizat niciun raport în care să compare aceste rezultate. În acest sens, o echipă de cercetători de la de la Universitatea York din Marea Britanie, a analizat sute de studii precedente despre mamifere, insecte și amfibieni.
„Scopul final al acestui cadru este de a facilita comparații sistematice transversale pe scară largă", a explicat unul din membrii echipei de cercetare, lingvistul Kobin Kendrick, de la Universitatea York din Marea Britanie.
Animalele comunică aproape la fel ca oamenii
De asemenea, cercetătorii au mai descoperit că timpul de așteptare pentru a răspunde variază de la o specie la alta. Astfel, păsările cântătoare se află printre cele mai grăbite. Acestea așteaptă doar 50 de milisecunde pentru a răspunde spre deosebire de balene, care așteaptă și câte două secunde. Noi, oamenii, de exemplu
așteptăm 200 de milisecunde.
Dintre toate necuvântătoarele, se pare că graurii sunt ceva mai speciali, nu prea se suprapun în conversații, însă dacă acest lucru se întâmplă, atunci ori toată conversația este întreruptă de o tăcere acută ori ia sfârșit prin părăsirea scenei.
„Studiul de față ar putea ajuta și la înțelegerea originilor limbilor vorbite de oameni. Ne-am adunat împreună pentru că suntem convinși că aceste domenii pot beneficia unul de celălalt", a declarat un alt membru al echipei, cercetătoarea Sonja Vernes de la Max Planck Institute for Psycholinguistics din Olanda.