Adevărul despre ÎNGERI. Ce nu spun preoții niciodată  

În studiul „Mitologie românească“ (1916), folcloristul Tudor Pamfile tratează în volumul I („Duşmani şi prieteni ai omului“) o serie de credinţe populare despre îngeri. 

Născut în 1883 în comuna Ţepu (fostul judeţ Tecuci, în prezent judeţul Galaţi) Tudor Pamfile a fost scriitor, etnolog si folclorist, laureat al premiul „Neuschotz” al Academiei Române în anul 1909.

„Îngerul - la Macedo-Români: anghelu, din greceşte, la Megleno-Români anghil, în latinitatea creştină, ca şi ebraicul malah, se bucură de cea mai mare cinste la Românii de pretutindeni“, spune autorul, în debutul capitolului.

Vă prezentăm alăturat câteva din credinţele şi superstiţiile românilor din diverse zone ale ţării despre îngeri, aşa cum le-a cules şi publicat în lucrarea sa Tudor Pamfile:

- „Cetele îngereşti, rămase în cer, se înmulţesc necontenit; într’adevăr, după credinţile întregului nostru neam, copiii mici cari mor îndată după botez, şi câte odată chiar şi cei ce n’au împlinit şapte ani, deci cari se socotesc fără nici un păcat, se prefac după moarte în Îngeri cari vor sta pe lângă Dumnezeu, slujindu-l sau rugându-se pentru sufletele părinţilor lor. Ei vor scoborî şi în iad unde aceşti părinţi, poate, se vor chinui în focul cel veşnic, şi acolo le vor face vânt cu aripioarele lor, ca să-i mai răcorească“

- „Pentru ca îngerii să făcuţi din copiii mici să poată zbura, li se despică cămaşa, de sus până jos“

- „Îngerii se împărtăşesc sâmbăta; prin urmare, dimineaţa, în cinstea Îngerilor, oamenii nu trebuie să mănânce“

- „Din cuvântul lui Dumnezeu, îngerii nu ies niciodată, dar în noaptea de către Iordan, îi sloboade pe toţi şi le zice: (Ion Creangă)... Îngerul păzitor spune câte odată de-a dreptul celor păziţi câte una din tainele viitorului. Astfel, la Bobotează, când cerul se deschide, unii flăcăi sau fete ce-şi aşteaptă căsătoria, află de la îngerii lor partea ce vor avea-o după nuntă“

- „De cum se naşte un prunc, Dumnezeu îi trimite îndată Îngerul său păzitor, care se şi apropie de casă, dacă nu află sare pe fereastră, dacă nu găseşte ferestrele închise, sau nu vede pe cei din lăuntru ascultând pe la geamuri... Îngerul păzitor, ca o slugă a lui Dumnezeu, este trimis pe lângă copil numai după botez, deci după creştinare, ceea ce lasă să se înţeleagă că numai creştinul se bucură de acest nepreţuit sprijin al lui Dumnezeu.“

- „După botez, Îngerul se apropie statornic de copil, şi, obişnuit, nu se mai desparte de el până la moarte. El stă de-a dreapta omului, sau pe umărul lui cel drept, în timp ce Diavolul s’aşează în partea stângă a omului, sau pe umărul lui cel stâng."

„- De ce cu mâna dreaptă poţi face cruce, şi cu stânga nu? - Fiindcă-i Îngerul în dreapta!“

- „Numai când merge omul în crâşmă Îngerul nu merge cu dânsul, ci stă pe prag“