6 greșeli pe care orice mamă trebuie să le evite
S-o recunoaștem: nicio mamă nu este perfectă. Toată lumea mai face greșeli de creștere a copiilor, însă faptul că știi asta nu te oprește să te cataloghezi drept o “mamă bună” sau “o mamă rea” în funcție de cum te descurci în anumite situație. Ceea ce contează cu adevărat este să fii o mamă “suficient de bună”.
O mamă suficient de bună are grijă de copilul sau de copiii ei, își dă silința și știe să ceară ajutor atunci când are nevoie de el.
Desigur, statutul de mamă “suficient mai bună” nu trebuie să te oprească să te îmbunătățești în permanență. Un pas esențial pentru a deveni o mamă mai bună este îți identifici stilul de parenting pentru a vedea ce funcționează și ce nu. Dacă observi că un comportament al copilului pe care vrei să-l corectezi nu se schimbă, ba chiar se înrăutățește, trebuie să-ți schimbi abordarea.
Înțelegând care este stilul tău de parenting, vei putea să iei cele mai bune decizii când vine vorba de schimbarea strategiei. Iată cele mai întâlnite 6 stiluri de parenting și modurile în care le poți corecta:
1. Negociatoarea
Este un stil ineficient în care, din păcate, mulți se regăsesc. Dacă îi permiți copilului tău să intervină în deciziile și regulile impuse de tine, de multe ori chiar reușind să le schimbe în favoarea lui, atunci ești un părinte negociator. Copilul tău va continua să întreacă orice limită pentru că știe că tu îi vei permite în cele din urmă. Vei fi mai îngăduitoare cu el doar pentru că știe cum să te păcălească.
Soluția: Părinții negociatori trebuie să fie fermi atunci când impun noi reguli și decizii. Nu-i permite să le schimbe sau să negocieze. Păstrând aceeași atitudine îl vei ajuta să devină pe viitor mai responsabil pentru acțiunile sale.
2. Nervoasa
Părintele care țipă la copilul lui suferă de frustrare și oboseală. Este de înțeles, mulți au fost în această situație. Dar faptul că îți pierzi controlul îl poate afecta pe copil. Dacă te obișnuiești să țipi, să îi vorbești urât sau să îl ameninți, autoritatea ta în fața lui este pusă în pericol. E ca și cum te-ai coborî la nivelul lui. Totodată, copilul poate copia această atitudine și poate da vina pe tine pentru purtarea lui.
Soluția: Trebuie să găsești noi modalități pentru a-și păstra calmul. Ca părinte este normal să ai căderi nervoase, dar dacă nu ți le ții sub control, copilul tău nu va mai vedea în tine un model și comportamentul lui va avea de suferit.
Citește restul articolului pe Fabuloase.ro