Un gardian de la Auschwitz povestește: "Nu mă simt ca un criminal"

Jakob W. avea 19 ani și era student la arhitectură în momentul când a primit scrisoarea care, șapte decenii mai târziu, îl va transforma în suspect de complicitate la crimă. Era vara lui 1942 când tânărul dintr-un sat din apropiere de Belgrad a fost recrutat.Câteva luni mai târziu devenise gardian SS în lagărul de concentrare Auschwitz-Birkenau, ajungând să participe la cele mai îngrozitoare crime comise de Reich-ul german. El a lucrat acolo timp de doi ani de zile, fiind martor la traiul în fabrica morții.

Astăzi, în 2014, Jakob W. locuiește într-un oraș din sudul Germaniei. Traiul său a fost perturbat în toamna lui 2013, când a fost inclus pe o listă de 30 de suspecți anchetați de procurorii germani pentru participarea la crimele Holocaustului. Bărbatul de 91 de ani a aflat însă recent, în luna august, că procuprorii abandonează cazul împotriva sa, căci el a fost deja condamnat de un tribunal polonez (în 1948) pentru legăturile sale cu lagărul Auschwitz, iar legea spune că el nu poate fi pedepsit de două ori pentru aceeași crimă.
 
Procurorii l-au rugat pe Jakob W. să nu vorbească cu presa, dar bătrânul – care are totuși energia unui bărbat cu 20 de ani mai tânăr – spune că nu are de gând să păstreze tăcerea, că vrea să prezinte propria versiune asupra celor întâmplate

„Toată lumea știa.”

SPIEGEL: Când ați auzit pentru prima dată de camerele de gazare?
W.: Când vezi atâtea trenuri venind, atâția oameni sosind, nimeni nu mai poate spune nimic. Toată lumea știa.
SPIEGEL: Ați fost vreodată într-o cameră de gazare?
W.: O singură dată. Eram cu o echipă de inspecție. Eu trebuia să-i păzesc. Asta se întâmpla în 1943 sau 1944.
SPIEGEL: Cât de mare era camera?
W.: Poate cât casa mea, adică 90m2. Când sosea unul dintre trenuri, cu 200-300 de oameni, atunci aceștia – dacă erau prea mulți – trebuiau să aștepte afară.
SPIEGEL: Puteați vedea asta de sus [turnul de gardă]?
 W.: Trebuiau să aștepte în fața camerei de gazare pentru o oră. Apoi erau conduși înăuntru. Auzeau și țipetele, dar ei, cei de la SS... Vreau să spun, așa era. Așa... s-a întâmplat.
SPIEGEL: Ce vă trecea prin minte când stăteați cu inspectorii în camera de gazare?  
W.: Vă puteți imaginea că era o cameră mare. Era practic un buncăr din beton. Erau țevi pe din afară ; nu mai știu dacă erau patru sau șase. Apoi aruncau o „conservă” înăuntru.
SPIEGEL: Ați văzut soldați SS aruncând [gazul] Zyklon B în cameră?
W.: Da, desigur. Stând în turn, îi puteai vedea venind. Era întotdeauna o mașină cu doi bărbați înăuntru. Și conduceau direct într-acolo și făceau o mică operațiune și atunci știai: aceea era echipa morții.

Jakob W. a lucrat la Auscwitz până în ianuarie 1945, după care unitatea lui a fost trimisă la apărarea orașului Breslau (astăzi Wroclaw) din Polonia, unde bărbatul și-a pierdut ochiul drept și a fost rănit la stomac. De atunci și până azi, el aude doar cu urechea stângă. La interviul acordat, alături de soția sa, l-a mai invitat să fie prezent pe vecinul lui. Vrea să arate că nu are secrete, că nu a avut niciodată.

Mulți știau că a fost, odată, gardian la Auschwitz, inclusiv cei trei fii ai săi, colegii de la muncă și pastorul protestant de la biserica din apropiere. Chiar și Cancelaria și biroul președintelui german știau. În 2011, Jakob W. a trimis o scrisoare Cancelarului german, Angela Merkel, și președintelui de atunci, Christian Wulff, pentru a se plânge că statul i-a micșorat pensia cu 59€ din cauza faptului că încălcase „principiile umanității” în timpul perioadei naziste. Asta pentru că o lege adoptată de guvernul Helmut Kohl făcuse posibilă această reducere. Petiția sa a fost respinsă.

Continuarea pe historia.ro