Presa americană: R. Moldova suferă de o corupţie endemică. Regizorul e Plahotniuc, cel mai temut om

Şi asta se poate întâmpla cu uşurinţă, continuă autorul. În cazul în care cel mai recent sondaj al Institutului Republican Internaţional este corect, Igor Dodon, un socialist prorus, ar putea să câştige.
 
Dintre toate ţările din fosta Uniune Sovietică, Moldova probabil suferă cel mai mult de o corupţie endemică şi turbulenţe economice. Această dublă calamitate a dus la înflorirea oligarhiei care conduce ţara, fără ca aceşti oligarhi să fie traşi la răspundere.
 
Din câte se ştie, oligarhul principal, care dirijează spectacolul din spatele scenei, este Vladimir Plahotniuc, cel mai bogat om din Moldova. În prezent acesta este vicepreşedinte al Partidului Democrat, iar acest titlu maschează adevăratul lui rol în procesele din Moldova. Într-un articol cu privire la întâlnirea controversată a asistentului Secretarului de Stat al SUA, Victoria Nuland, cu Plahotniuc, The New York Times îl descrie pe acesta ca fiind „cea mai de temut figură a Moldovei”, un om cu o reputaţie politică „toxică”, scrie jurnal.md.
 
Grăitoare este şi reacţia fostului prim-ministru al Republicii Moldova, Iurie Leancă, considerat unul dintre aliaţii lui Plahotniuc. Leancă a declarat că Departamentul de Stat a procedat corect că s-a întâlnit cu Plahotniuc, pentru că „ei vorbesc în toată lumea cu oameni care deţin reală putere… şi el este persoana cu putere reală în Moldova”.
 
Oligarhii moldoveni au jecmănit complet ţara. Principala dovadă este „furtul secolului”, o incursiune cleptocratică care a falimentat trei mari bănci din Moldova, a jefuit rezervele Băncii Naţionale şi a lăsat un gol de un miliard de dolari.
 
Furtul a fost uluitor: după ce, prin mijloace lipsite de scrupule, au obţinut controlul majoritar la trei bănci comerciale majore, oligarhii corupţi au coordonat acordarea mai multor împrumuturi către companii fantomă deţinute de persoane ale căror identităţi rămân învăluite într-un labirint de corporaţii offshore.
 
Banii au dispărut brusc în paradisuri offshore, precum şi în Statele Unite, UE şi Marea Britanie. Potrivit informaţiilor care circulă acum în Occident, au fost implicaţi judecători şi procurori moldoveni, precum şi politicieni de rang înalt.
 
După ce au „dispărut” atât de mulţi bani, Banca Naţională a Moldovei a intervenit prin injectarea a sute de milioane de dolari în cele trei bănci pentru a le menţine pe linia de plutire. Procesul a fost apoi repetat.
 
Incredibil, dar rezervele Băncii Naţionale utilizate pentru a sprijini băncile comerciale au venit, în parte, dintr-o tranşă de 1 miliard de dolari de la FMI. Acest lucru înseamnă că contribuabilii americani şi europeni sunt puşi să plătească pentru „furtul secolului”.
 
Reţeaua celor implicaţi sau a celor despre care se crede că au fost implicaţi în furtul bancar este în continuă creştere. Fostul prim-ministru Vladimir Filat şi amicul său bancher Ilan Shor sunt în prezent în închisoare pentru implicare în „dispariţia” miliardului de dolari. Rămâne de văzut ce rol exact a avut Plahotniuc în „furtul secolului” sau în celelalte scheme de spălare a banilor. Organele de aplicare a legii din SUA, Parlamentul Regatului Unit, serviciile de securitate din România şi Interpolul au început să pună întrebări – nu doar despre politicienii moldoveni, dar şi despre foştii lor omologii din ţara vecină, România.
 
La sfârşitul lunii iulie, o nouă turnură în acest complot House of Cards din Europa de Est a avut loc în Ucraina, când omul de afaceri moldovean Veaceslav Platon, care deţine cetăţenia ucraineană din 2004, a fost arestat la Kiev imediat după ce Procuratura Generală a Moldovei a depus o cerere de extrădare a acestuia. Momentul a fost unul curios, aşa cum s-a raportat că Platon are de gând să coopereze cu Statele Unite şi să divulge informaţii despre traseul banilor în spatele căruia stă fostul său partener de afaceri, Vladimir Plahotniuc.
 
Dacă acest abuz de procedură legală din partea autorităţilor ucrainene a fost opera aliaţilor lui Plahotniuc din Procuratura RM şi din Guvernul ucrainean, atunci acest lucru arată cât de mult control deţine acest oligarh.
 
Cam în aceeaşi perioadă în care Platon se afla în arest în Ucraina, poliţia rusă a percheziţionat casa lui Andrei Beleaninov, fostul şef al Serviciului Federal Vamal (coleg de armată cu Putin în Germania de Est şi care a făcut parte din anturajul preşedintelui rus), precum şi casa lui Serghei Lobanov, un fost consilier apropiat de Beleaninov. A fost un premiu mare pentru ancheta anticorupţie: poliţia a confiscat mai mult de 850.000 de dolari în numerar de la conacul lui Beleaninov.
 
Care este legătura dintre toate acestea şi Moldova? Lobanov deţine 39 la sută din Victoriabank, una dintre cele mai mari bănci din Moldova, pe care le-a cumpărat de la Platon.
 
Când vine vorba despre corupţie în Moldova, o conexiune cu Rusia nu este niciodată departe. Oficialii ruşi, lideri ai crimei organizate, terorişti şi oficiali corupţi au folosit RM ca pe un mare laundromat ani la rând. Proiectul pentru raportarea crimei organizate şi a corupţiei (OCCRP) susţine că, în total, 20 de miliarde de dolari a fost spălate din Rusia prin Moldova. Acest lucru face Republica Moldova şi mai vulnerabilă în faţa influenţei Rusiei.
 
În cazul în care Occidentul este cu adevărat angajat să aibă o Europă întreagă, liberă şi în pace, acesta nu mai poate ignora ţări precum Moldova.
 
Unii politicieni din opoziţie din Moldova încearcă să salveze reputaţia ţării. De exemplu, Andrei Năstase, candidatul la preşedinţie din partea Partidului Platforma Demnitate şi Adevăr, a vizitat recent Washingtonul şi a făcut apel la implicarea activă a Occidentului în eforturile anticorupţie din ţara sa.
 
Organele de aplicare a legii din Vest şi instituţiile financiare internaţionale trebuie să-şi îmbunătăţească cooperarea pentru a-i trage la răspundere pe cei care au furat de la oamenii din Moldova, dar şi de la contribuabilii SUA şi UE. Actorii răi de pe ambele părţi ale Atlanticului trebuie să fie aduşi în faţa justiţiei, indiferent de bogăţia şi statutul lor.
 
Articolul a fost semnat de Luke Coffey, director al Centrului de Politică Externă în cadrul Fundaţiei Heritage, şi a fost publicat pe National Interest, o publicaţie a Center for National Interest. De menţionat că în spatele revistei „National Interest” stă un grup de analişti şi experţi, în frunte cu Henry Kissinger, fostul Secretar de Stat al SUA şi consilier al prezidenţial în probleme de securitate naţională în anii 70.