Lovitura lui Trump

În ziua 18 de la închiderea parțială a activității guvernului american, președintele Donald Trump s-a adresat națiunii pe care o conduce. Printr-un gest puțin folosit de către președinții SUA, Trump s-a adresat, în direct poporului. Deși aproape toate canalele de știri au dorit să ignore mesajul televizat, multe dintre ele propunand un boicot direct al transmisiei televizate, Trump nu a ezitat să folosească privilegiul prezidențial pentru a impune televizarea cuvantării sale. Iar mesajul a ajuns la toți americanii.

În primul rand nu a cedat nimic din terenul pe care îl ocupă pe tema migrației. Situați pe poziții diametral opuse, Trump si democrații din congres au ales să înceapă, din primele zile ale acestui an, una din bătăliile definitorii alegerilor prezidențiale din 2020. Pentru un președinte american care nu se manifestă din capul locului cum ne-au obișnuit leaderii americani, Trump a ales o cuvantare clasică, cu o tonalitate extrem de calmă. Fermitatea vocii sale a fost puțin îndulcită de către anumite cuvinte atent alese, care să invite la negocieri. Dar condițiile puse de către președinte sunt absolut inacceptabile pentru opoziția democrată.

De la începutul discursului, președintele american a declarat fenomenul imigrației necontrolate ca fiind un dezastru umanitar pentru cetățenii SUA. Legand acest fenomen de creșterea alarmantă a consumului de droguri, de rata înaltă a omuciderilor în statele americane vecine cu Mexic, amintind de crimele sexuale ale unor imigranți ilegali, discursul prezidențial a construit un nou narativ politic pe care l-a propus și promovat la oră de maximă audiență. Acest narativ patrunde direct în spațiul imagologic american, unde securitatea individuală este punctul de convergență al întregului vis american. Apelul la acest eșafodaj ideologic transmite forța prezidențială. Anunțand că guvernul său va rămane închis în cazul în care democrații nu îi aprobă bugetul pentru construcția unui zid la granița cu Mexic, Donald Trump a aruncat mingea în curtea democraților care domină astăzi congresul.

Invitandu-i miercuri la negocieri, impunand durata acestora de maximum 45 de minute și apeland direct la cetațeanul american, leaderul american a reușit să creeze mai multe bariere. Democrații nu pot să accepte, la negocieri, imediat si fără compromisuri devastatoare pentru electoratul lor, propunerea prezidențială. Astfel că întalnirea, dacă va avea loc, va duce la o și mai dură încleștare între cel care dorește un nou mandat și o opoziție pierdută între socialismul violent propus de falanga tanără și imposibilitatea politică de a produce un candidat real pentru 2020.

Problema fundamentală pe care refuză democrații să o vadă este ca Trump a reușit să lege activitatea imensului aparat birocratic american de securizarea granței de sud. Dacă nu obține ce dorește, birocrația va sta acasă. Așa cum ne-a obișnuit deja, calculul economic domină dialogul surzilor de la Washington. Trump solicită 5 miliarde pentru finanțarea zidului, democrații nu doresc să aprobe această sumă. Deși democrații au încercat să opună imaginea statuii libertații unui zid de ciment, răspunsul lor devine anemic, dacă nu chiar obsesiv anti Trump. Fără a asuma repsonsabilitățile impuse celui mai vechi partid politic din SUA, lederii democrați Pelosi si Schumer au replicat ideologic la argumentele emoționale trumpiene. Efectiv spune Trump, pentru doar cinci miliarde (sumă infimă pentru bugetul de trilioane ale SUA) democrații acceptă ca cetațenii americani să fie uciși, atacați și copii lor violați.

În replică, imaginea celor doi leaderi democrați, înghesuiți în fața unui podium minuscul a arătat Americii diferența, aproape centenară, de abordare a celor două părți adverse. Trump vorbea de tehnologii dintre cele mai moderne pentru a securiza granița cu Mexic, care să fie dezvoltate în paralel cu zidul, doi veterani democrați vorbeau de credite și salarii, de legile votate pentru deblocarea situației, fără a înțelege nimic din amploarea loviturii pe care tocmai o primiseră. Imaginea celor doi este ucigașă dacă nu ar fi sfidătoare pentru famiile victimelor migrației ilegale pe care le vede zilnic cetațeanul american. Trump a impus dialogul și a scris regulile noului joc politic.

În 1995 închiderea activității guvernului american a durat 25 de zile. Atunci un președinte democrat a trebuit să cedeze în fața unui congres republican decis să țină guvernul închis pentru multă vreme. Strategia democrată este, astăzi, ușor de înțeles, se vrea îngenuncherea unui președinte republican de către un congres democrat. Ceea ce par să uite venerabilii conducători care s-au inghesuit după un pupitru este că lumea a evoluat iar Trump, exploatand severitatea unei crize care escaladează zilnic si pare fără sfarșit, a reușit blocarea totală a birocrației americane. Concepand un mesaj care își are rădăcinile în ethosul american Trump a identificat și scopul. Acela de a demonstra că elita nu mai înțelege poporul și că democrații au uitat de interesele cetățeanului american de rand. Aceasta va fi tema principală de campanie din 2020, suprapusă narativului securității individuale, ca pilon al visului american. Reconstrucția plajei ideologice și electorale americane a început furtunos, iar opoziția democrată pare a nu înțelege adancimea apelului făcut, la ceas de seară, de către Donald Trump.

Discursul prezidențial a mai impus, însă, o temă de gandire tocmai leaderilor europeni. Confruntați și ei cu fenomenul violenței, în special împotriva femeilor, adus de către migrația masivă din ultimii ani, conducătorii europeni au avut răspunsuri aberante, dacă nu cumva au acceptat tăcerea și minciuna. Trump transmite întregii lumi un semnal aparte. Dacă el caștigă războiul migrației în SUA, țară eminamente de emigrație, atunci și în Europa forțele politice care doresc limitarea si reducerea migrației ilegale, pot caștiga. Un paradox al modernitații contemporane este că dreptul la securitate individuală se va juca pe terenul celor mai bătrane și stabile democrații din lume. Acolo unde a fost aproape eclipsat de politicle neo-marxiste din ultimile decenii.