Dictatura personală a lui Xi Jinping: ”China se întoarce în trecut 30 de ani”

Potrivit New York Times, mișcarea surpriză, dezvăluită într-o propunere sec formulată de modificare a Constituției, caută să consolideze controlul partidului asupra unei societăți în plin efort de modernizare - o agendă care ar impune conducerea personală:

”Xi Jinping a crescut pretențiile Chinei în Marea Chinei de Sud, a început un plan global de infrastructură numit Inițiativa Belt and Road, a reorganizat drastic armata, a întărit securitatea internă și puritatea ideologică, în școli și mass-media.

Momentul anunțului i-a surprins chiar și pe observatorii experimentați ai politicii chineze: Xi de-abia își termină primul mandat de președinte luna viitoare și ar fi putut aștepta până la sfârșitul celui de-al doilea mandat ca să acționeze”.

South China Morning Post notează că decizia sugerează că președintele chinez Xi Jinping ar putea dori să transforme ceea ce este, în esență, o poziție ceremonială într-una cu o greutate politică mult mai mare.

”Teoretic, Xi n-ar fi trebuit să se bazeze pe titlul de președinte. În politica chineză, puterea reală se află în mâinile secretarului general și președintelui Comisiei militare centrale. Xi deține însă toate cele trei poziții”, notează ziarul chinez de limbă engleză. 

Anunț sumbru al unui amiral american: SUA trebuie să se pregătească pentru un război cu China 

Însă presa internațională nu-și ascunde îngrijorarea cu privire la posibilele evoluții din viața politică a Chinei și, evident, asupra consecințelor în plan internațional.

”Întărirea conducerii personale în China sub Xi Jinping ar trebui să ne îngrijoreze pe toți”, este de părere revista americană Time.

”Mișcarea este punctul culminant al unui întreg joc de putere practicat de Xi în ultimele luni – începând cu includerea gândirii sale politice în Constituția națională și continuând cu înlăturarea oricăror contracandidați potențiali.

Influența crescută a Chinei, însoțită de retragerea Washingtonului, consolidează și mai mult sistemele politice autocratice, în creștere de la criza financiară din 2008. Beijingul a înăsprit cenzura și a înăbușit dizidența. Xi Jinping, în vârstă de 64 de ani, a preluat puterea la sfârșitul anului 2012, și de atunci nu a încetat criticile la adresa democrației occidentale pe care o consideră ca fiind instabilă, imprevizibilă și incapabilă să livreze lucruri concrete.

Între timp, Donald Trump a lansat un război împotriva mass-media americane în timp ce regimul lui Vladimir Putin sau al președintelui filipinez Rodrigo Duterte se întăresc. Și, desigur, însăși poziția lui Xi.

Întrebarea rămâne în ce măsură China este pregătită să evite greșelile din trecut, când respectarea fără crâcnire a deciziilor conducătorului a contribuit la dezastre, cum ar fi Marele Salt Înainte din anii 1950 sau Revoluția Culturală, un deceniu mai târziu. Cercetătorii și oficialii sunt din ce în ce mai reticenți în a-și exprima opiniile care diferă de conducerea partidului. Deciziile partidului sunt ridicate în slăvi în presa de stat, în timp ce criticii sunt încarcerați după proceduri sumare”.

Și Financial Times vorbește despre îngrijorările față de tendințele autoritare ale lui Xi. De fapt, oponenții nu mai sunt doar speriați, ci de-a dreptul disperați. Renunțarea la limitarea mandatului prezidențial înseamnă o întoarcere în urmă cu treizeci de ani.

Potrivit Wall Stret Journal Xi Jinping "elimină regulile și normele pe care Deng Xiaoping le-a creat în 1980 tocmai pentru a preveni o domnie dezastruoasă precum cea a lui Mao. De la venirea la putere, Xi Jinping și-a înlăturat posibilii competitori, ca parte a războiului său împotriva corupției. El a creat în jurul lui un cult al personalității apropiat de cel al lui Mao. Recent, și-a arogat titlul de lider suprem, care nu a fost folosit timp de patruzeci de ani”.