Rodica Sărmaș Furnea: Dilema edililor: pavele versus beton
Există o decizie recentă a Tribunalului București care obligă Primăria Capitalei să facă public proiectul de amenajare a Parcului Cișmigiu. În același registru, vestea că Parcul Grădina Icoanei va fi reamenajat, după experiența lamentabilă din 2008, când primăria sectorului 2 a executat prost lucrările, îi îngrijorează pe cetățeni.
În ambele cazuri, vorbim despre două monumente istorice, repere culturale ale Bucureștiului. Ca și pentru oameni de altfel. Fiecare locuitor al orașului adaugă ori capătă ceva personal, definit sau nu, străbătând aleile încărcate cu povești spuse și nespuse.
Pentru unii edili e greu de înțeles că parcul în sine este o parte din personalitatea fiecărui oraș. Primăria Sectorului 2 a contractat o firmă care urmează să reamenajeze locul pentru suma de 2,7 milioane de euro fără TVA. Dar nu are un proiect și nu știe dacă se vor pune pavele sau se vor turna betoane. Numai că oamenii, după ce primăriile au schimbat radical orașele în ultimii 30 de ani, luând decizii proaste, adesea generate de interese personale ori de partid, cer garanții că lucrurile vor fi făcute bine.
Despre același lucru vorbim și în cazul Parcului Cișmigiu, unde costurile de amenajare ar fi de 10 milioane de euro. În iulie, la data când municipalitatea a făcut propunerea de reamenajare, Asociația Salvați Bucureștiul spunea că proiectul presupune betonarea unor spaţii verzi şi lărgirea unor alei, cu afectarea rădăcinilor copacilor care le mărginesc. Dar nimeni nu a văzut vreodată un document oficial.
Vestea a declanșat dezbateri intense în spațiul public, însă cel mai important aspect a fost implicarea bucureșteanului simplu în această confruntare. Internetul s-a umplut de revoltă și reproșuri. Amatorismul din primărie a declanșat o emoție colectivă. Să distrugi Cișmigiul este ca și cum ai suprima bruma de romantism a unui oraș cenușiu. Pentru mulți, parcul acesta nu înseamnă doar un loc de promenadă, ci nostalgia clipelor frumoase, momente pe care vrei să le conservi intacte. Măcar din acest motiv e nevoie de un loc frumos, care să rămână la fel.
Sigur, romantismul parcurilor bucureștene dispare la lăsarea serii, adică tocmai atunci când ar trebui să se intensifice, pentru că e greu să faci abstracție de alți plimbăreți care ți se încurcă printre picioare. Șobolanii.
Și Clujul a fost administrat prost multă vreme, în care prioritatea au avut-o băncile tricolore, mai puțin întreținerea și organizarea. De câțiva ani, lucrurile s-au schimbat în bine și grădinile publice au redevenit inima orașului.
În plus, Primăria Cluj-Napoca vrea să amenajeze 10 parcuri, care vor avea în total 110 hectare. Lucrările vor costa între 90 și 100 milioane de euro. Jumătate din bani ar putea veni din fonduri europene. O parte sunt spații verzi noi, altele presupun reabilitarea unor zone lăsate în paragină. Proiectele se află în diverse stadii: pentru unele abia se stabilește locația, pentru altele s-au făcut studiile de fezabilitate, concursurile de soluții și s-au atribuit contractele de execuție. Ceea ce vreau să evidențiez este transparența cu care s-a lucrat. Informațiile privind proiectele sunt disponibile pe platformele oficiale, pe rețelele oficiale.
Este doar un exemplu, între alte localități din România, unde lucrurile încep să se miște. Iar încrederea cetățenilor în primărie legitimează normalitatea unui oraș.