Laurențiu Botin: Influencerii lui pește prăjit
În ziua accidentului de la Balș, am stat trei ore la o emisiune în care am pus întrebări, la cald, chiar în fața spitalului cu pricina. Asta ca să vă introduc în locul și atmosfera tensionată din acele momente. Alături de mine, zeci de camere de luat vederi și mai mult de 100 de jurnaliști zgribuliți, puțin spus.
La un moment dat, o domniță cu ochii-n telefon trece chiar prin fața camerei de prim plan, repet eram live în emisiune de la fața locului, producătorul de locație o trage, brusc, din fața lentilei, eu cu coada ochiului văd o față blondă, arătoasă, care începea să se schimonosească a urlet. Mă rog, tace, bombăne ceva în barbă și trece. O uit, repet, eram în direct. Peste câteva secunde, aud inconfundabila voce, ușor întârziată, a cvasi celebrului Marian Ceaușescu, altu-i numele, Ceaușescu fiind o poreclă, care urla de zor în spatele meu. Un timp simpatic. Zic, ăsta-i live pe facebook, nu-l oprește nimeni.
Instant aud alt urlet, din același loc, o voce de coțogârlă în perioada rutului. Mă uit, diafana blondă urla și ea, pe contrasens cu Ceaușescu, cu ochii-n ecranul telefonului. Aflu mai târziu că blonda e una Cerva, aprig urlătoare-n live-uri de la orice mascaradă.
Ca orice curios, seara, mă uit la protestele de la ministerul lui Voiculescu. Urlătoare de serviciu acolo colega Adriana Bahmuțeanu, Simion, ceva mai târziu Șoșoacă și alte zâne și zâni pe care îi vedem, spuneam mai devreme, la orice mișcă și miroase a protest.
Zic, bă, am scăpat ceva din vedere. Este un trend, e ceva pe care nu-l înțeleg. Care-i șmecheria, mă întreb, de ce urlatul ăsta-n live e modă? Se fac bani oare din asta? Sau pe modelul AUR se câștigă mandate? Vine unul deranjat de decibeli și le dă un chiftic să tacă? Din ce trăiesc ăștia? Laurențiule, gata, ai ratat oportunitatea vieții. Periferia societății e șmecheria. Faci live, țipi ca descreieratul și curge pe tine faima aducătoare de plus valoare. Păi, îmi zic, prostule, tu nu înțelegi că acum ăsta-i trendul? Că ăștia cu mintea odihnită sunt mulți? Mă scutur de gândul turbat și-mi zic ca alinare de revoltă, lasă tată, ei cu ale lor, tu cu ale tale. Profil psihologic nu le fac, nu sunt de specialitate, bănuiesc însă că-i putem găsi într-un istoric medical. Mulți nu le spun nimic, pe asta se bazează ei, vituperanții, că le este frică să nu fie bălăcăriți. Eu le spun zurgălăi, patologic vorbind, locul lor e într-o cămașă strâmtă rău.