Iulian Leca: Cine va câștiga șefia PNL

Cine va câștiga șefia PNL se va înscrie cumva ca moștenitorul legal și oficial al lui Klaus Iohannis și va avea, în măsura predictibilității societății românești, mari șanse să păstreze puterea (sau mare parte din ea) după încheierea celui de-al doilea mandat la Cotroceni al actualului președinte.

Acesta trebuie să fie și motivul pentru care lupta pentru putere din interiorul PNL a căpătat deja cote aiuritoare și are toate șansele să atingă culmile nebuniei politice în lunile care urmează. Că ea pune în pericol și a afectat deja stabilitatea guvernării României – este, după cât se pare, un preț prea mic pentru cei care își dispută puterea.

Cine are nervi și timp să urmărească războiul din interiorul PNL știe sau cel puțin ar trebui să presupună că în competiție nu se află doar Ludovic Orban cu Florin Vasile Cîțu și susținătorii lor – mai mult sau mai puțin fideli și coerenți – ci în spatele celor doi candidați s-au aranjat deja două sisteme care controlează o bună parte din putere.

De aici accentele tragice ale confruntării dintre cei doi, de aici și miza uriașă pe care o are Congresul PNL din 25 septembrie. Și oricât de importante ar fi aceste alegeri, oricât de mult ar despărți apele în subteranul jocurilor politice, nu ai cum să nu te întrebi, mai ales în actualul context social, economic și sanitar – ce blestem o fi pe țara asta ca în cea mai importantă și presupus stabilă perioadă ai ei din ultimii ani să se nască din nimic rost de scandal și haos politic?

Alegeri interne marcate de "scandaluri și acuzații de fraudă", Anisie e suspectată că "l-a zgâriat pe un coleg liberal în lupta pentru șefia PNL Sector 2, plângeri penale și acuzații de cumpărarea votului – sunt doar câteva dintre titlurile care au ținut prima pagină a ziarelor în ultimele zile și săptămâni.

Alin Nica, președintele interimar al PNL Timiș, spune că alegerile interne din partid s-au transformat într-o serie de bâlciuri violente. Florin Cîțu îl acuză pe Ludovic Orban că a instaurat "dictatura" în partid, în timp ce fostul premier îi amintește actualului prim-ministru că nimic din puterea pe care o exercită azi PNL nu ar fi fost posibilă fără alianțele și compromisurile făcute în campaniile electorale de anul trecut.

Dacă România ar fi existat într-o bulă atemporală, desprinsă de contextul în care știm că existăm de mai bine de un an, cu pandemie și crize economice și sociale, poate că retorica și războiul intern din PNL ar fi fost interesant de studiat. Cum însă pe lângă măcelul din PNL se pregătește și cruciada pentru putere din USR-Plus, tabloul care se zugrăvește în fața noastră prinde contururi distopice extreme.

Dacă mai punem că și anul trecut a fost pierdut în fața pandemiei tot din cauza răfuielilor electorale, dacă ne imaginam că e foarte posibil ca și anul viitor să se pună tot sub semnul războiului care se va declanșa în interiorul alianței de guvernare, între PNL și USR-Plus, avem toate premisele din care să rezulte un haos cvasi-permanent, o criză continuă și o stare de campanie perpetuă în care guvernarea nu va avea decât rolul de a asigura urgențele și ceea ce dictează alții.

Dezvoltarea și reformele atât de mult trâmbițate de actuala majoritate nu vor fi făcute decât pe repede înainte, prin ordonanțe de urgență și în ciuda democrației. Cum Florin Cîțu ne-a convins că este un susținător al statului minimal și un propovăduitor al privatizării extinse, viitorul sub zodia actualului premier sună mai prost decât își poate imagina și cel mai autentic liberal român. 

De ce a simțit Florin Cîțu, așadar, nevoia de a trece țara prin foc și sabie ca să pună mâna pe Partidul Național Liberal, de ce l-au împins oamenii din spatele lui într-o luptă care riscă să destabilizeze întreaga țara doar de dragul de a face niște alegeri a căror necesitate în acest moment este imposibil de identificat?

Dincolo de retorica acestor întrebări, susținătorii lui Cîțu și toți liberalii în general vor trebui să răspundă care a fost motivul pentru care s-au găsit să arunce o țară întreaga în haos și instabilitate. Cu atât mai mult cu cât acești ani ar fi trebuit să fie o perioadă unică de liniște și stabilitate.

Ironia maximă va fi când după tot haosul pe care îl dospesc, liberalii se vor trezi că au pierdut și avantajul pe care îl avea în fața social democraților și vor trebui să plătească pentru aroganța de a nu le fi fost de ajuns puterea pe care o aveau. Dacă puterea corupe, atunci puterea absolută pentru care se luptă tabăra lui Cîțu îi va fi corupt deja în mod absolut.