Arina Delcea: Ce înseamnă neomarxism? Nu știu, dar sună bine

La tribuna Camerei Deputaților:

• Deputat AUR Ilie Alin Coleșa: Acest proiect de lege ascunde sub masca încurajării natalității o politică de tip neomarxist prin care se încearcă promovarea familiei monoparentale total artificiale. Pe de o parte, prin politicile publice, ni se explică gravitatea sarcinilor la tinere necăsătorite pentru a căror vitare (sic!) se finanțează și promovează agresiv o educație sexuală denaturată, punându-se accent pe metodele contraceptive, mai ales pe anticoncepționale care, în timp, au efecte adverse asupra fertilității femeilor. Pe de altă parte, se finanțează și promovează însămânțarea artificială (…) Familiile tradiționale cu mulți copii rămân sub o continuă presiune de tip financiar-social și educațional. Deci, acest proiect de lege creează probleme false, promovează o natalitate de tip neomarxist și promovează familia monoparentală născută din fașă monoparentală.
• Eu, jurnalistă: Prima întrebare: Ce naiba înseamnă neomarxist?
• Un foarte drag profesor din facultate: Arina, niciun om nu știe ce înseamnă neomarxism. Se mai spune și sexomarxim.

Încep să parafrazez. Neomarxismul nu este chiar o ideologie politică, așa cum sună. Este un termen folosit în sens peiorativ de regulă de conservatorii ortodocși pentru a defini cam tot ce nu le convine: feminismul (care chiar e o ideologie politică) și/sau drepturile persoanelor LGBTQ. Își are originile în freudo-marxism, născut la Școala de la Frankfurt, după Al Doilea Război Mondial. Susține în esență că, pe lângă presiunea economică, și pulsiunile psihice și sexuale sunt importante în construcția societăților.

Pare-se că neomarxismul ăsta este o pătură largă, sub care se ascund multe. Am vrut să aflu ce se ascunde în cazul deputatului Alianței pentru Unirea Românilor, Ilie Alin Coleșa. Și, ca să nu speculez, l-am sunat. Cu foarte multă amabilitate și răbdare îmi explică:

• Ilie Alin Coleșa, deputat AUR: În cazul asta este vorba despre a promova o familie netradițională, monoparentală prin mijloace legale.
• Eu: Și, în general, ce înseamnă neomarxism?
• Ilie Alin Coleșa, deputat AUR: Continuatorii marxiștilor sub noile ideologii care se manifestă prin atacuri și la nivelul credinței creștine... marxiștii, comuniștii...

Concluzia mea: Nu știu, dar sună bine!

Care e contextul... În 2017 PSD propune o lege privind inseminarea (ei au scris cu „î”) artificială umană și sporirea natalității. În mare prevedea ca statul să deconteze și a doua inseminare artificială și mai cerea ca statutul marital al femeii să nu mai fie o condiție (asta e chiar o idee bună). Mai prevedea proiectul și tot felul de deduceri fiscale pentru familiile cu mai mulți copii (M-a dus cu gândul la mama-eroină).

Am mers mai departe cu următoarele semne de întrebare. Ce înseamnă familie monoparentală artificială? Am aflat că e vorba despre femeile care decid ele singure așa că vor să facă un copil, deși nu au găsit un mascul care să le sprijine și întrețină. Domnul deputat mi-a explicat că sunt multe studii de natură medicală și sociologică, în urma cărora s-a dovedit că cei care au fost crescuți de un singur părinte nu au avut condiții optime, iar situația asta și-a pus amprenta asupra dezvoltării lor psihologice, sociale. Asta pe lângă partea financiară. Trag concluzia că drepturile sexuale și reproductive ale femeilor sunt ale lor, numai dacă sunt căsătorite. Dacă familia monoparentală apare pe parcurs, prin deces sau divorț, asta e. Atunci e ok. Ilie Alin Coleșa a ținut să-mi explice că inseminarea artificială în sine nu reprezintă o problemă din punctul lui de vedere, numai dacă... și aici intervin condițiile.

Am mai aflat ceva din conversația cu domnul deputat AUR. Mai există un motiv pentru care trebuie să fim cu foarte mare băgare de seamă când vine vorba de „însămânțare”. Este posibil ca un băiat și o fată să formeze un cuplu peste ani, fără să știe că sunt creați datorită spermei aceluiași bărbat. Am mai dat niște telefoane unor specialiști în reproducere asistată. Există o posibilitate infimă. În niciun caz o probabilitate. Mai ales că medicii sunt obligați să raporteze către banca de spermă fiecare sarcină obținută prin donare, fiecare copil născut astfel și datele donatorului. Există o limită a numărului de copii născuți de la un donator (aproximativ zece). Dacă se naște un copil de la un donator într-o zonă, sperma lui nu mai este folosită în aceeași regiune. În plus, mai toate clinicile din România importă spermă de la o bancă din Danemarca. Sunt doar câteva acreditate la nivel european. La noi în țară, niciuna. – Ca fapt divers, statul român finanțează doar fertilizările in vitro, nu inseminările. Și asta doar dacă procedura nu presupune donare de spermă sau ovocite-.

Ultima chestiune nelămurită are legătură tot cu cuvintele și folosirea lor improprie. Inseminare artificială, fertilizare in vitro și „însămânțare”... Fiecare are alt sens, dar de ce să ne încurce pe noi cuvintele. Nu știm, dar sună bine.

Multe de discutat în continuare despre tipurile de reproducere asistată, despre facilitățile pe care le acordă statul român, despre condițiile poate greu de îndeplinit pentru fertilizare in vitro decontată (din 3.500, 4.000 de astfel de proceduri, aproximativ 500 sunt de regulă eligibile) ; despre educația sexuală, despre anticoncepționalele, care nu, nu afectează fertilitatea pe termen lung; despre așa-numitele familii tradiționale și chiar și despre deducerile de taxe pentru cei cu mulți copii. Una peste alta, proiectul „neomarxist” al PSD, criticat de deputatul AUR, a fost respins definitv. Avea el însuși multe probleme, pe lângă faptul că era „neomarxist”.  Ce rămâne însă este riscul ca oricând în Parlamentul dominat de bărbați să mai apară proiecte care aduc atingere drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor sau luări de poziție de la tribună care lezează drepturi pe care le consideram bine câștigate. Îh! M-am dat de gol. Da, sunt feministă. Adică neomarxistă?