Ficţiune sau adevăr: Au existat URIAŞII? Teoriile care au aprins imaginația: puteam avea 4 metri și pielea verde

În toate ţările, la toate popoarele, există poveşti şi le­gende legate de uriaşii care au populat îPământul. Două dintre cele mai do­cu­mentate lucrări care au tratat această problemă apar­ţin unor autori francezi: Denis Saurat ("Atlantida şi regnul giganţilor") şi Louis Charpentier ("Gi­ganţii şi mis­terul originilor"), care sistematizează informaţiile existente în­tr-o manieră indispensabilă unui inventar me­todic al temei, potrivit Fomrula AS.

Exis­tenţa giganţilor, persiflată de unii, dar cre­­zută de alţii, a făcut să curgă multă cer­neală din peniţa preopinenţilor.

PE ÎNTUNERIC, ORICE PISICĂ ESTE NEAGRĂ

Să fi existat oare într-o epocă antediluviană oa­meni cu o statură fizică uriaşă, superioară celei obiş­nuite, nişte oameni gigantici, de patru metri înălţime sau chiar mai înalţi? Mulţi savanţi se arată scep­tici în faţa unor asemenea afir­­maţii, sus­ţi­­nând că in­vaziile uria­şilor des­crise de atâtea legende se pot ex­plica într-un fel foar­­te simplu: în­tâl­nirea unor pri­mi­tivi de talie scun­­­dă cu nişte răz­boinici mai înalţi decât ei... În ima­­gi­naţia celor în­vin­şi, inva­da­torii de talie înaltă sunt în­tot­deauna des­crişi sub aspectul unor uriaşi.

Cu toa­te as­tea, la în­ce­pu­tul se­colului al XVI-lea, în Fran­ţa a fost fă­cută o descoperire care i-a pus pe gânduri pe sceptici. Într-un tumul stră­vechi, s-a gă­sit sche­letul com­plet al unui om care trăise într-o epo­că is­torică foarte pre­cisă: era vorba des­pre re­gele cim­bri­lor, unul dintre cele două triburi care invadaseră Galia în secolul I.

El apar­ţinea unui om înalt de 25 de pi­cioare (peste 7 metri şi jumătate), cu vârsta apro­xi­mativă de 30 de ani. Des­co­perirea, considerată drept auten­tică, a stârnit multă vâlvă, şi pre­su­pusul schelet al lui Teuto­bochus a tronat timp de ge­neraţii în Muzeul de Istorie Na­­tu­ra­lă din Paris.
Există şi alte descoperiri arheo­logice tul­bu­rătoare. În timpul săpă­turilor făcute la Burkhal­ter, în Mo­ravia, au fost găsite obiecte de pia­tră ale căror di­mensiuni de­păşeau 3-4 m şi care cântăreau peste 15 kg fiecare.

URIAȘII DIN ANZI

Pe malurile Lacului Titicaca a rămas până în zi­lele noas­tre un fantastic oraş ciclopic: ruinele per­fect con­­servate din Tia­hua­naco, considerat pe drept "cel mai vechi oraş din lume cu­noscut până azi". Aflat la 4000 m altitudine, la ori­gine a fost cons­truit la mar­ginea unui golf marin. Până în prezent nu s-a putut răs­punde la în­trebarea ur­mă­toare: cum se poa­te con­­cepe ca nişte oa­meni, fie ei uriaşi sau nu, să aibă ideea stra­nie de a construi un port maritim la 4000 m al­ti­tudine? La Tia­­hua­naco s-au găsit res­tu­rile bine păs­tra­te ale acestor che­iuri uriaşe, care nu puteau în niciun caz să pri­mească va­poare ce navigau pe La­cul Ti­ti­caca.

Marele arheolog şi geolog H.S. Be­lamy a în­tre­prins un studiu metodic al locului. El a constatat că în aceas­tă regiune andină, la 4000 m altitudine, se gă­sesc se­di­mente marine re­partizate pe o lungime de 700 km. Tre­buie admis deci că în epoca terţiară, por­tul imens din Tiahuanaco, aflat pe malul Lacului Ti­ti­caca, se gă­sea la nivelul ape­lor maritime. Numai existenţa unui teribil ca­ta­clism geo­logic putea să "propulseze" un port de pe malul oceanului, în munţi.

Pentru că psihologia colectivă acceptă cu greu pre­zen­ţa, cândva, pe Terra, a unor giganţi, poate ar fi mai uşor de acceptat explicaţia următoare: în epocile de di­naintea Po­topului biblic, condiţiile existenţei terestre fiind com­plet diferite de cele de azi (gravitaţie, pre­siune at­­mos­ferică etc.), echilibrul biologic şi aspectul uma­noid erau şi ele complet diferite. Dacă au existat ma­­muţi giganţi, şopârle şi păsări de dimensiuni colosale fa­ţă de cele de azi, de ce n-ar fi existat şi uma­noizi uri­aşi?

URIAȘII DIN INSULA PAȘTELUI

Sunt poate cele mai cunoscute reprezentări stauare ale unor presupuse ființe uriașe. Unuele staui cântăresc 50 t şi au mai mult de 20 m înălţime, cam cât un bloc cu şase etaje. Le­gendele din In­sula Paştelui vorbesc despre o rasă de "Stăpâni căzuţi din ce­ruri", iar arheologii nu sunt în sta­re să ofere o ex­plicație a originii statuilor co­lo­sale pe o insulă a cărei n-a depșit niciodată 3000 de oameni.

CARL SAGAN: DACĂ DINOZAURII NU DISPĂREAU, POATE AZI AVEAM 4 METRI ȘI PIELEA VERDE

Renumitul astrofizician și astrobiolog Carl Sagan a descris foarte plastic teoria privind o posibilă ascendeță a uriașilor.

"Dacă astfel de dinozauri ar fi supraviețuit, poate că specia dominantă inteligentă de pe planeta noastră ar avea astăzi patru metri înălțime cu piele verde și dinți ascuțiți, iar forma umană ar fi considerată o fantezie science fiction saurian. Dar dinozaurii nu au supraviețuit. Într-un eveniment catastrofal, toți și multe, poate majoritatea, din celelalte specii de pe Pământ, au fost distruse. Dar nu și scorpii copacilor. Nu mamiferele. Au supraviețuit." a explicat el.