Sărbătoare 7 mai - Zi foarte importantă - Ce a apărut pe cer

Ortodoxe
Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim; Sf. Mc. Acachie şi Codrat

Greco-catolice
Arătarea pe cer a Sf. Cruci la Ierusalim; Sf. m. Acachie

Romano-catolice
Ss. Roza Venerini, călug.; Ghizela, regină; Anton Pecerski, pustnic


Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci în Ierusalim este sărbătorită de Biserică în ziua de 7 mai.

După moartea primului împărat creştin, Constantin I (304-337), sau aşa cum este numit de Biserică Sfântul Constantin cel Mare, a urmat la conducerea Imperiului fiul său, Constantius al II-lea (337-360), care a susţinut erezia ariană.

În această perioadă în care Biserica era grav tulburată de arianism, pentru întărirea celor drept credincioşi, un semn minunat s-a arătat în Sfânta Cetate a Ierusalimului, în Duminica Cincizecimii, când se sărbătoreşte Pogorârea Sfântului Duh, care atunci era în 7 mai.

"Acel semn al Sfintei Cruci a stat deasupra sfântului munte al Golgotei, pe care Domnul nostru Iisus Hristos S-a răstignit şi s-a întins Crucea cu lungimea sa, ajungând până la muntele Eleonului, care este departe de la Golgota ca la cincisprezece stadii; şi se potrivea lăţimea Crucii cu lungimea sa. Iar frumuseţea ei era atât de împodobită, încât se asemăna cu faţa curcubeului, atrăgând astfel privirea tuturor către ea" (Vieţile Sfinţilor).

Semnul minunat al Sfintei Cruci apărut într-o perioadă extrem de încordată pentru Biserică a făcut ca mulţime de oameni să creadă şi să se boteze.

Patriarhul Ierusalimului (348-386), Chiril, a trimis o scrisoare împăratului, prin care făcea cunoscut că Arătarea pe cer a semnului Sfintei Cruci a ridicat mulţimea din Ierusalim: "Alergau oamenii de toate vârstele şi rânduiala, străinii şi nemernicii, creştinii şi cei de altă credinţă şi toţi cu o gură şi printr-un glas preamăreau pe Iisus Hristos Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Dumnezeu adevărat din Dumnezeul Cel adevărat, pe Făcătorul minunilor celor mari" (Vieţile Sfinţilor).

Astăzi sunt pomeniţi şi Sfinţii Mucenici Acachie şi Codrat.

Sfântul Mucenic Acachie era originar din Capadocia, dintr-o familie creştină. A fost centurion în armata romană, în timpul împăratului Maximian Daia (305-313).

În timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, soldaţii făceau parte din categoria socială cea mai uşor de controlat şi de adus în faţa altarelor din temple pentru a jertfi zeilor, în încercarea puterii imperiale de a opri extinderea creştinismului.

Sfântul Acachie, pus în această situaţie, şi-a mărturisit credinţa în Iisus Hristos. A fost bătut cu cruzime şi aruncat în închisoare, unde a stat timp de şapte zile, adus din nou la judecată a fost condamnat la moarte şi a fost ucis prin tăierea capului.

Sfântul Codrat era originar din Nicomidia şi a pătimit în timpul împăraţilor Deciu (249-251) şi Valerian (252-260). Mărturisind pe Mântuitorul Iisus Hristos în faţa antipatului Nicomidiei, a fost supus la multe chinuri. A primit moarte martirică în Ermupole.