Sărbătoare 28 martie - Ce sfânt uriaș, făcător de minuni, este pomenit de calendarul ortodox, astăzi
Sărbătoare importantă în data de 28 martie, în calendarul ortodox.
Ortodoxe
Sf. Cuv. Ilarion cel Nou, egumenul Pelechitului, şi Ştefan, făcătorul de minuni
Greco-catolice
Sf. cuv. Ştefan Taumaturgul; Sf. cuv. Ilarion cel Nou
Romano-catolice
Fer. Renata, m.
Sfântul Cuvios Ilarion cel Nou este pomenit în calendarul creştin ortodox la 28 martie.
A trăit în timpul împăraţilor iconoclaşti Leon Isaurul (717-741) şi a fiului său Constantin Copronim (741-775). Unele surse dau ca perioadă a vieţii Sfântului Ilarion timpul când la conducerea Imperiului se afla un alt împărat iconoclast Leon Armeanul (813-820).
Sfântul Ilarion a fost hirotonit preot şi a fost ales egumen al Mănăstirii Pelechit, aflată aproape de Hellespont (în prezent - Strâmtoarea Dardanele).
În timpul tulburărilor iconoclaste (împotriva icoanelor) un demnitar al lui Copronim a năvălit fără veste cu oaste asupra Mănăstirii Pelechit, în Sfânta şi Marea Joi, când se săvârşea dumnezeiasca Liturghie. Intrând în biserică şi în Altar a poruncit să înceteze rugăciunea şi a răsturnat la pământ Sfintele Taine ale lui Hristos.
"După aceea, prinzând pe cei mai aleşi monahi, patruzeci şi doi la număr, i-a ferecat cu legături de fier, iar celorlalţi, cu bătăi cumplite chinuindu-i, le-a rupt trupurile; pe alţii, bărbile şi feţele lor cu smoală ungându-le, i-a aprins şi altora nasurile le-a tăiat" (Vieţile Sfinţilor).
Cei 42 de monahi, între care se afla şi Sfântul Cuvios Ilarion, au fost închişi într-o baie veche la marginea Efesului şi chinuiţi până la moarte.
Sfântul Ilarion a murit în acea temniţă, "mărturisind dreapta credinţă, ca un mai mare între părinţii aceia, având rânduiala egumeniei, se ştie că a pătimit mult şi şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu pentru sfintele icoane" (Vieţile Sfinţilor).
* Sfântul Cuvios Ştefan, făcătorul de minuni, a fost stareţ la Mănăstirea Triglia (lângă Constantinopol).
În timpul împăratului iconoclast Leon Armeanul (813-820), Sfântul Cuvios Ştefan a fost chemat de împărat şi obligat să renunţe la dreapta credinţă şi la cinstirea sfintelor icoane. Sfântul Ştefan s-a împotrivit şi pentru aceasta a fost supus la chinuri şi apoi exilat. A trecut la cele veşnice în exil. (sursa: vol. "Vieţile Sfinţilor")