Sărbătoare 25 august - Zi importantă pentru mulți credincioși din România

Ortodoxe
Aducerea moaştelor Sf. Ap. Bartolomeu; Sf. Ap. Tit

Greco-catolice
Aducerea moaştelor Sf. ap. Bartolomeu; Amintirea Sf. ap. Tit

Romano-catolice
Ss. Ludovic, rege; Iosif de Calasanz, pr.

Sfântul Apostol Tit este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 25 august.

Sfântul Tit s-a născut într-o familie nobiliară, în Creta. Era rudă a guvernatorului insulei şi în această calitate a fost trimis la Ierusalim pentru a da mărturie despre faptele nemaiauzite care uimeau lumea. Căci se auzise, în Creta, că Hristos Dumnezeu S-a arătat în trup printre oamenii din Ierusalim.

"Tit, mergând la Ierusalim şi văzând pe Stăpânul Hristos, I s-a închinat Lui, apoi I-a urmat Lui şi ucenicilor Lui amestecându-se cu ceilalţi din popor, ce umblau după Hristos. El singur a fost martor al minunilor pe care Hristos le făcea. A văzut şi mântuitoarele Patimi şi s-a încredinţat despre Învierea Lui. Iar după Înălţarea Domnului, Sfântul Duh pogorându-se peste Apostoli în limbi de foc şi grăind lor în limbi străine, Tit, robul Lui, i-a auzit vorbind în limba lui şi se mira (...). De toate acestea Tit a fost vestitor şi propovăduitor în patria sa, Creta." (vol. "Vieţile Sfinţilor")

Sfântul Apostol Tit era însă străin şi chiar dacă crezuse în Hristos de la început, încă nu se botezase. A fost botezat de Sfântul Apostol Pavel: "Mai întâi a fost botezat Cornelie sutaşul; apoi după dânsul şi ceilalţi elini. Atunci şi Tit, fiind din neamul celor netăiaţi împrejur, a luat botezul de la Sfântul Apostol Pavel, care mai înainte s-a numit Saul." (vol. "Vieţile Sfinţilor")

După botez, l-a însoţit pe Sfântul Apostol Pavel în călătoriile sale propovăduind pretutindeni cuvântul lui Dumnezeu. Au ajuns şi în Creta, unde domnea Rustil, cumnatul lui Tit după soră, şi au ajutat la constituirea bisericii lui Hristos. Din Creta s-au dus în Asia şi de acolo la Roma, unde au rămas până la moartea Sfântului Apostol Pavel.

Sfântul Apostol Tit s-a întors în Creta, unde a avut sfârşitul, la o vârstă înaintată: "La sfârşitul său a văzut pe sfinţii îngeri venind să-i ia sufletul. Lui i se luminase faţa ca soarele, căci întreaga sa viaţă fusese lumina lumii". (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")