Sărbătoare 15 iulie - Zi mare pentru credincioșii din România

Sărbătorile zilei de 15 iulie

Ortodoxe
Sf. Mc. Chiric şi Iulita; Sf. Vladimir, luminătorul Rusiei

Greco-catolice
Sf. m. Chiriac şi mama sa Iulita

Romano-catolice
Ss. Bonaventura, ep. înv.; Vladimir

Sfântul Mucenic Chiric şi mama sa, Sfânta Mucenică Iulita, sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox în ziua de 15 iulie.

Sfânta Iulita a trăit în timpul împăratului Diocleţian (284-305); văduvă, a rămas cu un fiu în vârstă de trei ani, Chiric.

Sfânta provenea dintr-o familie de rang înalt şi se refugia dintr-o provincie în alta a imperiului şi din cetate în cetate în faţa persecutorilor, funcţionari imperiali care dezlănţuiseră teroarea împotriva creştinilor. Avea cu ea copilul, pe Sfântul Chiric, şi era însoţită de două slujnice mai apropiate.

Căci ea "şi-a lăsat toată averea sa şi toată frumuseţea lumii acesteia, casa, rudele, robii, slava deşartă, pentru dragostea lui Hristos şi, luând pe fiul său, Chiric, care era de trei ani, şi două roabe credincioase, au ieşit noaptea din cetatea Iconiei şi au plecat în străinătate, aducându-şi aminte de ceea ce s-a zis în Scriptură: Aici nu avem cetate stătătoare, ci să căutăm pe cea viitoare" (Vieţile Sfinţilor).

A fost prinsă până la urmă în Tars, unde, adusă la interogatoriu, a mărturisit credinţa creştină.

Sfânta Iulita a fost chinuită cu cruzime, iar copilul, încercând să se elibereze din braţele demnitarului care ordonase torturarea mamei sale, striga că şi el este creştin. Atunci a fost aruncat pe treptele de piatră. S-a zdrobit în cădere şi a umplut tot locul acela de sânge, dându-şi sufletul său în mâna lui Dumnezeu.

* Sfântul Vladimir, luminătorul Rusiei, a fost nepot al Sfintei împărătese Olga

"Marele Vladimir, domnul Kievului şi singurul stăpânitor a toată Rusia, era fiul lui Sviatoslav, nepotul lui Igor şi al Sfintei Olga şi strănepotul lui Ruric, cel chemat de nemţi la domnia Rusiei, care îşi trăgea seminţia sa de la August, Cezarul Romei" (Vieţile Sfinţilor).

Cât a fost în neştiinţă de Dumnezeu şi în păgânătate, Vladimir a dus cu vitejie multe războaie, s-a făcut însă vinovat de ucidere de frate, multe vărsări de sânge, de închinări la idoli şi slujiri diavoleşti.

"Când Preabunul Dumnezeu, Cel ce nu voieşte moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor la mântuire, din negrăita Sa milostivire, a binevoit ca părţile Rusiei cele întunecate cu întunericul închinării de idoli, să nu piară până la sfârşit, ci cu lumina sfintei credinţe să fie luminate şi să se povăţuiască la calea mântuirii, le-au ales lor spre acestea, pe acest mare domn Vladimir, precum de demult a ales romanilor şi grecilor pe marele Împărat Constantin, iar la începutul tuturor neamurilor, pe Sfântul Apostol Pavel" (Vieţile Sfinţilor).

Din păgân şi închinător de idoli, Sfântul Vladimir a ajuns atunci prin harul lui Dumnezeu creştin drept-credincios; din prigonitor, precum înainte Saul, cel care a devenit Pavel, apostolul neamurilor, s-a făcut apostol şi învăţător al ruşilor. Sfântul Vladimir a scăpat multe popoare ale Rusiei de înghiţirea iadului şi din veşnica moarte şi le-a adus prin Sfântul Botez la a doua naştere, în viaţa cea veşnică.

"Botezul lui Vladimir, a boierilor lui şi a oştirilor s-a săvârşit în Herson, în anul facerii lumii 6485, iar de la întruparea lui Dumnezeu Cuvântul, în anul 977" (Vieţile Sfinţilor).

Vladimir şi-a dat dreptul său suflet în mâinile lui Dumnezeu, în ziua de 15 iulie din anul 1005. Astfel s-a sfârşit marele domn Vladimir, care s-a numit din Sfântul Botez, Vasile.