Cine era ȘARPELE VENINOS de care se temea Eminescu. Era gelos sau invidios marele poet?
Mihai Eminescu, pe lângă meritele incontestabile și talentul care l-au făcut să fie considerat drept cel mai mare poet român era, ca orice mare artist, și un personaj extrem de incomod. De la editorialele sale virulente, în care critica de clasă și de doctrină era condimentată cu diverse comentarii rasiste până la conflictele mondene pe care azi le-am numi "scandaluri", Eminescu a fost și din acest punct de vedere o personalitate de primă mărime.
De-a lungul anilor, genialul poet a avut cuvinte dure pentru alți confrați, proverbială fiind disputa sa cu Alexandru Macedonski.
Din perspectiva viitor statut pe care amândoi aveau să-l capete în elita literaturii românești, cel mai interesant episod este însă cel al relației dintre Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale. De la prieteni care se gratula cu cele mai frumoase cuvinte, cei doi au ajuns la jigniri.
Într-o scrisoare trimisă iubitei sale Veronica Micle, Eminescu îl numea pe Caragiale "șarpe veninos" și, în stilul caracteristic, îl discreditat pentru originea sa etnică.
„Draga mea Momoți (Veronica Micle - N.R.) (...) pe pezevenghiul cela de grec nu-l mai primi, te rog; sau - dacă-l primești - te oblig să fie și Cîmpeanca (mama Veronicăi Micle - N.R.) de față, pentru că nu voi să rămîi tu, om sincer și adevărat, incapabil de viclenie și minciună, sub influența acestui șarpe veninos, acestei archicanalii ingrate, mincinoase și spioane. - Eine scwache Stunde - zici tu că e partea slabă a femeilor. De aceea mă tem și eu mai mult decît de orice și de aceea găsesc preferabil să nu-l primești deloc și să-i ceri prin madame Cîmpeanu scrisorile, dacă va veni”, scria Eminescu.
O speculație intens vehiculată este aceea că marele dramaturg ar fi avut și el o relație cu Veronica Micle, pe care i-ar fi mărturisită nu numai lui Titu Maiorescu, ci și altor prieteni mai slobozi la gură.