Ziua Constituției României, 8 decembrie. Istoria Legii fundamentale a țării
În peste 150 de ani, statul român a avut 7 Constituţii şi 16 revizuiri ale acestora, fiecare nouă lege fundamentală reflectând schimbările din societate şi fiind inspirată din Constituţiile altor state. În 8 decembrie, marcăm ziua în care Constituția a fost aprobată prin Referendum naţional.
Constituţia este legea fundamentală în care sunt consemnate principiile de bază ale organizării statului şi drepturile şi îndatoririle fundamentale ale cetăţenilor.
În România, prima Constituţie a fost adoptată în 1866, aceasta a fost modificată în 1879, ca urmare a dobândirii independenţei, iar după proclamarea Regatului în 1884, a fost din nou modificată. În 1916, s-a început o revizuire a Constituţiei care a fost finalizată în 1917, când s-a acordat votul universal.
Din 1923, România a avut o altă Constituţie şi apoi în 1938, o nouă Constituţie, care a fost suspendată între anii '40-'44, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
În 1948, 1952 şi 1965 au urmat alte trei Constituţii.
Unele revizuiri au fost de importanţă capitală, precum cea din 1884, care includea proclamarea Independenţei şi Regatul, sau cea din 1974, care instituia funcţia de preşedinte al ţării.
Actuala Constituţie a României a fost adoptată de Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi aprobată prin Referendumul naţional în 8 decembrie 1991, cu o majoritate semnificativă: din numărul de 10.948.468 de cetăţeni care au participat la vot, 77,3% au răspuns afirmativ, 20,49% negativ, iar voturile nule au reprezentat 2,3%. Această lege fundamentală a fost revizuită în 2003.
1991 – Constituţia postdecembristă
Potrivit Decretului-Lege 92/1990, Adunarea Deputaţilor şi Senatul s-au constituit în Adunarea Constituantă pentru adoptarea Constituţiei României. La 11 iunie 1990, a fost desemnată Comisia Constituţională - formată din 23 de parlamentari şi cinci experţi profesori universitari - condusă de profesorul Antonie Iorgovan, pentru a redacta tezele proiectului de Constituţie.
Elaborarea, dezbaterea şi adoptarea Constituţiei, inspirată din Constituţia franceză din 1958, au durat aproape un an şi jumătate.
Prevederile care au provocat cele mai aprinse discuţii s-au referit la caracterul naţional al statului român, la drepturile minorităţilor naţionale, forma de guvernământ, lipsa garantării proprietăţii (fiind preferată formula de "ocrotire" a acesteia), dreptul de proprietate asupra terenurilor ca atribut exclusiv al cetăţeanului român sau la separarea puterilor în stat.
Constituţia a fost adoptată în Adunarea Constituantă la 21 noiembrie 1991 şi a intrat în vigoare în urma aprobării ei prin referendum naţional, scrie stiri.tvr.ro. În 8 decembrie 1991, din cei aproape 11 milioane de români care au participat la vot, peste 77% au spus DA noii Constituţii.
Constituţia stabileşte că România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil şi că forma de guvernământ a statului român este republica. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, care sunt garantate. Noua Constituţie consacră principiul separării celor trei puteri - legislativă, executivă şi judecătorească - şi enunţă principiul autonomiei şi al descentralizării în administraţia publică.
După intrarea în vigoare a Constituţiei, necesitatea revizuirii ei a revenit în mod constant.
În 2003, după dezbateri generale asupra propunerilor făcute de partide, dezbateri pe articole, dezbateri generale şi medieri între cele două Camere ale Parlamentului, a rezultat un nou text al Constituţiei. Mai mult de jumătate dintre articole au suferit modificări.
La referendumul naţional din 18 şi 19 octombrie 2003, s-au prezentat la vot 55,7% dintre cei 17 milioane de cetăţeni cu drept de vot, iar 89,7% dintre participanți au votat pentru modificarea Constituţiei. Noua Constituţie a intrat în vigoare pe 29 octombrie 2003.
Principalele modificări aduse Constituţiei se referă la prelungirea mandatului preşedintelui României, de la 4 la 5 ani, la garantarea proprietăţii private, nu doar ocrotirea ei, la faptul că arestarea preventivă şi percheziţia nu vor putea fi decise decât de judecător şi nu de procuror, la competenţe diferite ale celor două Camere ale Parlamentului. Imunitatea parlamentară este limitată, minoritățile naționale au dreptul de a folosi limba maternă în administrație şi justiţie şi nu se mai stipulează caracterul obligatoriu al serviciului militar.
Tot din 2003, Constituţia mai prevede: cetăţenii străini şi apatrizii au posibilitatea de a dobândi dreptul de proprietate privată asupra terenurilor, dar numai în condiţiile rezultate din aderarea României la UE; cetățenii țărilor membre ale UE vor avea dreptul de a alege şi de a fi aleşi în scrutinul local, dacă sunt rezidenți ai localităţii respective.