Zăpezile din cele mai geroase ierni. Cum au supravieţuit românii Marelui Viscol din 1954
România a fost lovită în ultimul secol de ierni grele care au adus nămeţi de până la 5 metri. În 1929, din cauza zăpezii şi a viscolului s-au amânat alegerile parţiale pentru Camera Deputaţilor şi Senat. Oamenii au murit de frig în case, în trenuri sau pe drumuri. La Marele Viscol din 1954, oamenii au săpat tuneluri pe sub zăpadă ca să iasă din case.
În ultimul secol, România s-a confruntat cu ierni atât de teribile încât activitatea din întreaga ţară a fost paralizată complet, vreme de zile bune, iar oamenii au murit de frig, într-un ger cumplit. Zăpezile de astăzi sunt o manifestare timidă faţă de iernile complite care au lovit România în 1929, 1942, 1954 sau 1967.
"Mulţi mecanici s-au îmbolnăvit, au degerat şi sunt internaţi în spitale, cei mai mulţi fiind de la Bucureşti", relata Gazeta Transilvaniei în 11 februarie 1929 despre iarna teribilă care se abătuse asupra întregii ţări. În februarie 1929, în Bucureşti se înregistraseră -24 de grade Celsius.
Multe zile, din cauza nămeţilor, activitatea a fost paralizată. În februarie 1929, şcolile au fost închise aproape o săptămână. „Din cauza gerului puternic şi a viscolului care durează de prea multă vreme, împiedicînd mersul şcoalelor şi consumînd tot materialul aprovizionat, se închid toate şcoalele primare şi secundare din întreaga ţară pînă duminecă 17 februarie pentru a aştepta pînă atunci o schimbare a vremei”, scriau ziarele din februarie 1929.
O altă iarnă care a ucis oamenii sa abătut asupra României în 1942. Frigul şi zăpezile abundente au afectat în acel an nu doar România, ci întreaga Europă. Recordul de ger a fost la Braşov, unde termometrele au indicat -38,5 grade Celsius. Şi în Bucureşti, gerul a fost cumplit, la staţia din Băneasa înregistrându-se -32,2 grade Celsius.
Iarnă rămasă în istorie sub denumirea de Marele Viscol s-a abătut asupra românilor în 1954. O cantitate impresionantă de precipitaţii, fără precedent în România, a căzut peste multe regiuni din ţară. Coşmarul alb s-a declanşat în dimineaţa zilei de 3 februarie 1954. „Văzduhul e un infern, ninge, viscoleşte. Străzile sunt înfundate, vijelia zguduie pereţii!“, scria în februarie, în jurnalul său, scriitorul Pericle Marinescu. Odată cu ninsoarea a început şi viscolul. Statisticile vorbesc despre un vânt care sufla cu 126 kilometri pe oră în Bucureşti şi în zona de sud-est ţării. Numai în ziua de 3 februarie, în Bucureşti au căzut ninsori de 115 l/mp de zăpadă. În toată zona de sud-est a României s-au format nămeţi de 5 metri.
Zăpada a paralizat toată activitatea. Circulaţia tramvaielor a fost oprită în capitală. Mulţi bucureşteni au rămas blocaţi în case. După ziua de 3 februarie, când ţara era acoperită de zăpadă, Consiliul de Miniştri al Republicii Populare Române a transmis un comunicat prin radio, prin care erau chemaţi la deszăpezire toţi cetăţenii capabili de muncă.
Partidul le-a amintit românilor că erau „datori să participe la lucrările de deszăpezire şi de aprovizionare cu alimente a populaţiei".
Citeşte mai multe aici