Vrei să ai mai mult noroc? Trebuie să faci acest lucru. Este dovedit ştiinţific
Aţi auzit, desigur, de multe ori, zicala „norocul şi-l face omul”. Credeţi că e aşa? Sau, dimpotrivă, sunteţi dintre cei care cred că tot ceea ce se întâmplă în viaţă este în afara controlului nostru şi, dacă ai noroc, bine de tine, dacă n-ai, n-ai şi gata. În ultimele decenii, acest subiect a devenit obiectul unor investigaţii ştiinţifice.
Dr. Richard Wiseman, de profesie psiholog - în prezent profesor la Universitatea Hertfordshire, din Marea Britanie -, fără a contrazice ideea că întâmplarea există, el insistă totuşi asupra ideii că o mare parte din responsabilitatea pentru felul în care le merge oamenilor în viaţă le revine lor înşişi, că probabilitatea de a ne merge bine poate fi influenţată în mod conştient, că putem, efectiv, să ne sporim considerabil şansele de a ni se întâmpla lucruri bune - adică "norocul - prin propriile atitudini, comportamente, acţiuni.
Psihologul este autorul unor studii şi experimente care au arătat că, realmente, oamenii pot deveni mai norocoşi, adică mai predispuşi la apariţia, în viaţa lor, a unor întâmplări benefice; dar asta cu condiţia de a acţiona, nu de a sta cu braţele încrucişate, aşteptând norocul să pice din cer (şi plângându-se că nu pică).
În încercarea de a explica fenomenul, au fost emise unele ipoteze în spirit ştiinţific; de pildă, existenţa unei însuşiri psihice speciale, de o natură încă necunoscută, totuşi, care conferă oamenilor capacitatea de a crea, în vieţile lor, ceea ce este cunoscut drept noroc sau nenoroc.
O altă ipoteză avea în vedere inteligenţa, sugerând că oamenii mai inteligenţi ar fi şi mai norocoşi.
Se pare că norocul are de-a face cu mintea umană, cu felul în care se omul se raportează la tot ceea ce este în jur, cu modul în care abordează această lungă şi incomparabilă provocare pe care o numim viaţă.
Richard Wiseman a emis atunci ipoteza că norocul, aşa cum este el înţeles de majoritatea oamenilor, se află într-o relaţie strânsă cu personalitatea.
Norocoşii manifestă, totodată, spre deosebire de ghinionişti, un grad scăzut de nevrotism, care îi face să abordeze încrezători şi calmi împrejurările noi, ceea îi face să pară competenţi, siguri de ei şi îi face pe ceilalţi să aibă încredere în ei; totodată, această atitudine calmă şi relaxată, în contrast cu crisparea ghinioniştilor cu scoruri mari la nevrotism, le dă norocoşilor capacitatea de a privi senin în jurul lor, remarcând astfel mai multe şanse favorabile, în toate aspectele vieţii.