VINDECĂRILE MIRACULOASE ale părintelui ARSENIE BOCA

Îi spuneam că îmi cade părul, iar el ne dădea remedii, că şi  părul trebuie să se hrănească şi ne spunea să facem gălbenuş de ou cu  ulei de ricin şi să ne spălăm capul şi să-l clătim cu oţet de mere.  Totdeauna ne dădea soluţii la probleme de sănătate”, povesteste Maria Andrei, scrie tabu.ro.

Altădată a venit un bolnav de plămâni şi Părintele i-a zis să ia hrean plămădit cu miere de albine, spunându-i că "Cel ce a făcut cerul şi pământul e în stare să lipească o piele ruptă".

Cine-i ingust la minte, nu are leac nicaieri. Daca impiedici un guturai prin  medicamente il transformi in alte primejdii. Lasa fazele obisnuite ale  bolii ca-i cel mai bun leac al ei(al bolii). Ferirea de frig ajunge.

Parca toate lucrurile unui om seamana cu stapanul lor. Mersese la Părintele o femeie din Făgăraş  (d-na Burlea) destul de în vârstă, care avea probleme cu ochii  (cataractă), dar ajunsă în faţa lui, femeia a uitat pentru ce a venit la  dânsul. Părintele o întreabă: “Care-i baiu’ mă femeie?”, iar ea îi  răspunde: “Păi Părinte, am venit aşa, ca să vă văd,”. Părintele o  întreabă : “N-ai venit pentru asta, mă! Nu ai venit pentru ochi?”.  Bătrânica îi răspunse: “Vai Părinte, mă iertaţi, dar chiar pentru asta  am venit la sfinţia voastră”. Părintele Arsenie îi spune: “Mă, şi ce  ţi-au spus doctorii? Să te duci şi să te operezi. Aşa-i?”. “Da,  Părinte”. “Mă, îi spune Părintele, să nu te duci la operaţie, că o să  rămâi oarbă. Să faci ce-ţi spun eu. Primăvara, să pui o sticluţă la viţa  de vie, şi din seva pe care o aduni în sticluţă, să iei câteva picături  cu pipeta şi să-ţi pui în ochi şi nu o să mai ai nevoie de operaţie”.  După un timp m-am întâlnit cu femeia şi cu adevărat nu a mai fost nevoie  de intervenţie chirurgicală, pentru că îi trecuse cataracta cu seva de  la viţa de vie, precum îi spusese Părintele.

Odata Parintele a spus: “Cand imi dati  “telefon” sa staruiti, ca vin “telefoane” din mai multe parti si nu stiu  de unde vine “telefonul””. Dar nu era vorba de telefonul propriu-zis.  Daca te gandeai la Parintele, Parintele simtea ca cineva ii cere  ajutor.(Ierod. Ieronim Coldea).

Când eram copil locuiam în Lisa, nu  departe de Mânăstirea Brâncoveanu. Eram 10 fraţi (5 băieţi şi 5 fete).  Numele de fată îl aveam Andreiaş. Aveam 13 ani când sora mea cea mare,  Elena, de 23 de ani, era bolnavă de ochi (o dureau ochii, îi curgeau  lacrimile şi îi scădea vederea). Se gândea să meargă la Bucureşti pentru  operaţie. Dar într-o duminică, fiind la mănăstire, a ieşit Părintele  Arsenie din biserică şi a strigat (era multă lume): „Leana din Lisa,  vino-ncoace”. Când s-a apropiat i-a spus: „Tu eşti bolnavă cu ochii. Să  nu te duci la medic la Bucureşti să faci operaţie”. I-a adus apă  sfinţită: „Cu ea să te speli pe ochi“. Aşa a făcut şi boala i-a trecut  imediat. De atunci a mers tot timpul la mănăstire şi ne-a luat şi pe  noi, surorile. Aşa am ajuns să merg şi eu în fiecare duminică. (Bălan  Silvica – Făgăraş)

O fată de 13 ani, oloagă, dintr-un sat  din Ardeal, a stat o săptămână la mănăstire. Părintele Arsenie a făcut  rugăciuni asupra fetei, ea fiind pusă pe un scaun în faţa altarului.  Părintele a întrebat-o : Crezi în Iisus Hristos, în Dumnezeu-Tatăl, în  Maica Domnului? Ea a răspuns: Cred din toată inima. La fel i-a întrebat  şi pe părinţii fetei care au răspuns că şi ei cred. Părintele i-a zis  fetei: Dacă crezi, scoală-te şi mergi! Ea a răspuns că nu poate. Atunci  Părintele i-a zis iarăşi: Dacă crezi în Iisus Hristos, scoală-te şi vino  la mine! Atunci fetiţa s-a sculat pe picioarele ei, ajutată, şi a mers  spre Părintele Arsenie. Părintele i-a spus că atât cât va trăi să nu se  ducă în lume la distracţii, baluri, dansuri şi să se încredinţeze în  mâinile lui Dumnezeu. Dar după 2 ani, la 15 ani, fiind frumoasă, a mers  la un bal şi astfel la scurt timp fata a murit.

Părintele Arsenie se izola de lume la  izvorul din pădure. Apa de acolo devenise sfinţită prin rugăciunile lui,  fiind izvor de mântuire creştinească. Vor fi vremuri grele, iar cei ce  se vor osteni până acolo vor fi păziţi şi răsplătiţi de Domnul Iisus  Hristos şi vor avea putere în credinţă. Mulţi credincioşi vin la acest  izvor cu putere vindecătoare de orice boală, depărtând gândurile rele şi  duhurile necurate. (Bârsan Elena – Sâmbăta de Sus)

A venit în biserică un om şi l-a intrebat  pe Părintele dacă să mai mănânce fructe şi legume din grădină, că sunt  radiaţii multe. Părintele a zis: „Măi, să pice din cer otravă pe pământ  şi să mănânci; cine are credinţă, nu are nimic”. (Burs Maria, Ucea de  Sus)