VIAŢA DUPĂ MOARTE: "Cel mai greu e să faci aparţinătorul să înţeleagă că omul e mort!"
Moartea uneori salvează vieţi. Nimic, însă, nu ar putea fi posibil fără cei care fac acest lucru, fără medici, acei oameni care fac transplantul. Sunt oameni care ţin în condiţii fiziologice normale persoana aflată în moarte cerebrală, care văd moartea şi o sfidează luptând pentru alte vieţi.
La Sibiu se face prelevare de organe de aproximativ cinci ani. În primii trei ani au fost cam 4 – 5 donatori de organe pe an, scrie tribuna.ro.
În 2013, însă, a fost doar un singur donator, iar anul acesta, au fost deja doi. "Numărul de donatori este imprevizibil, fiindcă donatorii cadavru apar în urma diagnosticării morţii cerebrale. Cauza morţii cerebrale este imprevizibilă. Poate fi din cauza unui traumatism cranian, a unui accident sau un pacient agresat sau poate fi din cauza accidentelor vasculare cerebrale", explică dr. Mihai Sava, medic şef al Secţiei Anestezie - Terapie Intensivă şi KAY – Key Donation Person.
Este foarte important ca familia să ştie că în momentul în care moare creierul, cel drag moare şi el. "În România, conceptul de moarte cerebrală reprezintă moartea întregului creier, adică şi a emisferelor cerebrale, şi a trunchiului cerebral. Astea sunt nişte părţi ale creierului. Moartea cerebrală se poate diagnostica printr-o serie de reflexe stabilite prin lege. Toate semnele trebuie să fie îndeplinite. În plus, mai trebuie determinat traseul electroencefalogramei (EEG), care trebuie să nu aibă activitate electrică. E ca la inimă: când se opreşte inima şi apare o linie, aşa e şi la creier”, explică medicul Sava.
Partea cea mai dificilă în această problemă de prelevare de organe este menţinerea donatorului aflat în moarte cerebrală, în condiţii cât mai bune pentru a nu se deprecia organele ce ar putea fi prelevate.
În momentul în care este detectat un eventual pacient în moarte cerebrală, acesta trebuie monitorizat foarte strict şi trebuie pus diagnosticul de moarte cerebrală cât mai repede după instalarea morţii cerebrale. "Moartea cerebrală este un proces ireversibil. Trebuie să o surprindem cât mai repede şi să stabilim diagnosticul de moarte cerebrală. După ce s-a stabilit diagnosticul, încep două procese care se petrec în paralel: menţinerea fiziologică a pacientului în moarte cerebrală şi al doilea proces este obţinerea acordului familiei şi organizarea echipelor de prelevare", a mai spus medicul.
"Am avut pacienţi în moarte cerebrală în cazul cărora familia a refuzat să doneze organele. Anul acesta însă am avut doi pacienţi în moarte cerebrală şi familia şi-a dat acordul pentru transplant. Nu există cale de întoarcere în cazul pacientului cu moarte cerebrală. Asta e cel mai greu: să convingi familia că omul acela are complexe pe EKG, că respiră ventilatorul nostru, asta e cel mai greu, de fapt, să faci aparţinătorul să înţeleagă că omul e mort. Din cauza aceasta nu îşi dau acordul, că văd cum respiră, dar el e mort. Asta trebuie să îi faci să înţeleagă”, explică medicul şef ATI, Mihai Sava.