Unul unul dintre cele mai enigmatice fenomene, explicat de cercetători
Aflate de ani de zile pe lista "celor mai misterioase fenomene din lume", ciudatele globuri de lumină care apar deasupra văii Hessdalen din Norvegia nu au putut fi, până de curând, explicate în mod convingător.
Recent, oamenii de ştiinţă au elaborat o explicaţie nouă şi surprinzătoare: luminile ar putea fi produse de o „baterie” naturală subterană, creată de mineralele metalice din sol, în contact cu apa sulfuroasă care trece printre ele, scrie descopera.ro.
„Fenomenul de la Hessdalen”, cum a fost denumit, constă în apariţia unor sfere luminoase – ce pot fi de mărimea unor maşini - deasupra văii Hessdalen; unele plutesc lent pe cer, putând persista până la 2 ore, altele se aprind şi se sting sau „zboară” foarte rapid, dispărând în câteva secunde
Erling Strand, specialist în ingoneria computerelor la Universitatea Ostfold din Norvegia, a studiat procesele fizice asociate acestui fenomen încă din 1982, înfiinţând Proiectul Hessdalen, în cadrul căruia a cooptat mai mulţi specialişti pentru a încerca să dezlege misterul acestor globuri luminoase.
Cercetătorii au observat o uşoară fluctuaţie a câmpului magnetic din regiune, înainte de apariţia luminilor, dar alţi parametri (radioactivitatea, activitatea seismică) nu prezentau nimic neobişnuit. Nici analiza spectrală a luminii nu a adus date utile. Recent, oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Bologna, Italia, au elaborat o ipoteză care ar putea explica fenomenul de la Hessdalen.
Prin această vale trece un curs de apă - râul Hesja. De o parte a râului, rocile sunt bogate în zinc şi fier; rocile de pe cealaltă parte a cursului de apă conţin cupru. Apa râului, care trece printre cele două tipuri de roci, conţine sulf, iar acest aranjament particular de substanţe minerale poate face ca ansamblul să se comporte ca o uriaşă baterie naturală, producând un câmp electric.
Oamenii de ştiinţă au realizat, din mostre de roci şi sedimente din râu colectate la faţa locului, o machetă la scară a văii, pe care au scufundat-o în sedimente colectate din râu. Au constatat că ansamblul se comportă ca o baterie: între cele două tipuri de roci se stabileşte un curent electric, suficient de puternic pentru a aprinde un bec.