Un mister mai mare decât Triunghiul Bermudelor: Noaptea nu s-a lăsat timp de 36 de ore

Meteoritul gigant Tungus a produs, la 30 iunie 1908, o puternică explozie în regiunea Podkamennaiy, la 64 de kilometri de satul Vanvara, districtul autonom Evenika din Federația Rusă.

Localnicii au simțit pământul zguduindu-se și au constatat, deplasându-se la fața locului, că au fost răsturnați copacii pe o distanță de aproximativ 1.885 kmp, scrie Agerpres.

Oamenii de știință plasează misterul ce înconjoară evenimentul din Siberia pe aceeași treaptă a scalei de ciudățenii cu disparițiile celor care intră în Triunghiul Bermudelor sau cu aparițiile fantastice ale monstrului din Loch Ness. Tungus este subiectul preferat al multor lucrări SF.

Cutremurul de pământ care a urmat impactului corpului ceresc cu solul a fost simțit la sute de kilometri de epicentrul exploziei, replici fiind înregistrate chiar la Berlin.

Undele create de impactul meteoritului Tungus cu Pământul au făcut înconjurul Globului, fiind interceptate de stații de recepție și observatoarele din toate țările lumii.

La aproximativ 5 minute de la impact, s-a iscat o puternică furtună magnetică, care a durat mai bine de trei ore. Vestea catastrofei a făcut înconjurul lumii.

Noaptea nu s-a lăsat timp de 36 de ore (3 zile, în intervalul 30 iun. 1908 — 2 iul. 1908) într-un spațiu geografic vast, delimitat de râul Enisei la est, Tașkent — Stavropol — Sevastopol — nordul Italiei — Bordo la sud și vestul coastei atlantice la est.

O pătură groasă de nori albi, situată la o distanță de aproximativ 80 km de sol, a acoperit cerul de deasupra Siberiei și Europei, prin care pătrundea o lumină albă, stranie.

Numeroase fenomene optice neobișnuite au avut loc multă vreme după căderea în Siberia a meteoritului Tungus, cum ar fi halouri de culoare alb-strălucitor în jurul Soarelui sau reducerea transparenței atmosferei.

Accidentul a avut influențe nu numai asupra emisferei nordice, dar și asupra celei sudice. În acest context amintim observațiile membrilor expediției britanice conduse de Shelkton, care indicau prezența neobișnuită a unor lumini strălucitoare pe cerul Antarcticii.

Multe expediții de cercetare au fost trimise în Siberia, acolo unde căzuse Tungus. Au fost avansate 120 de teorii științifice ale fenomenului și subiectul a devenit favoritul presei de pretutindeni. Niciuna, însă, nu a rămas în picioare, fiind înlocuită sau contrazisă de alta. În 1908, s-a vorbit despre semne prevestind venirea pe Pământ a dragonului Agdi, apoi despre repetarea tragediei din Sodoma și Gomora.

În 1927, la fața locului au sosit exploratori care au căutat bucăți de meteorit și, în lipsa acestora, au tras concluzia că Tungus s-a transformat în nori radioactivi.

În 1930, cercetătorii au spus că nu a fost vorba despre căderea unui meteorit, ci de cea a nucleului unei comete, iar în 1932, a unui bulgăre de nisip spațial. În 1945, se vorbea despre explozia unei nave cosmice atomice, în 1958, despre un corp extraterestru de gheață care s-ar fi topit, în 1961, despre dezintegrarea unui OZN, în 1964 despre o rază laser provenind din Cosmos.

Se apreciază că anual cad pe Pământ aproximativ 20.000 tone de meteoriți. Cel mai mare meteorit descoperit pe Pământ are 60 de tone şi a căzut în Namibia.