Tudor Gheorghe: ”Diaspora românească era altfel. Ajungeau în SUA intelectuali”
A fost plecat din ţară de mai multe ori înainte de 1989 decât după. Le-a cântat oamenilor care, la acea vreme, se rupseseră total de România. Vorbim de maestrul Tudor Gheorghe, invitatul din această săptămână al emisiunii ”Ambasador România”.
Tudor Gheorghe se declară mândru că e român. Invitat la Realitatea TV, artistul a explicat şi motivele.
”Unul e perioada prepasoptista din istoria tarii, cand o mana de intelectuali plecati aiurea la Viena, Paris, sa se desavarseasca din punct de vedere cultural s-au intors in tara si au facut Romania. O tara. Ce i-a indemnemnat sa vina? Ce tara era? Ei cu studii acolo au venit si au facut aceasta tara. Al doilea moment irepetabil e perioada interbelica ce se poate explica, scapasem de Primul Razboi Mondial, Romania se asezase bine in granitele ei, in starea ei, incepuse sa scoata capul din saracie, agricultura incepea sa miste, industria romaneasca incepuse sa se puna pe picioare si din punct de vedere spiritual noi urma sa facem explozie, ceea ce s-a si intamplat”, a explicat artistul.
Înainte de 1989 a plecat de multe ori peste hotare şi s-a întors. La prima ieşire l-a susţinut directorul Teatrului, care îl vedea pe Tudor Gheorghe potrivit pentru spectacolul ce urma să fie prezentat la un festival din Franţa, în 1974. Intervenţia a ajuns până la ministrul de Externe de la acea vreme.
”A vorbit cu tovarasii de la securitate si le-a spus 'Lasati-l, ca raspund eu'. Aia atat asteptau, ca unul mai mare sa raspunda – exact, sa scape; si din clipa aia nimeni nu m-a mai intrebat niciodata nimic", a mai povestit Tudor Gheorghe.
Diaspora înainte de '89 arăta cu totul altfel, a povestit Tudor Gheorghe.
"Le cantam 'Cararuie, cararuie, care duci la Bucuresti'. Si plangeau. Si le cantam de dor de acasa, de parinti, de mame, cantece populare. Am intalnit un om milionar la Detroit care m-a rugat: 'Injura-ma'. Poftiti? 'Injura-ma, ca de cand a murit tata nu m-a mai injurat nimeni'. Astora le e frica sa ma injure. 'Injura-ma ca mi-e dor sa aud cum suna'. Asta era diaspora romaneasca, disperata. Si atentie. Nivelul lor de percep era altul. Pentru ca nu ajungeau in America oameni care sa culeaga capsuni. In mare parte erau intelectuali care plecau la diverse congrese si ramaneau. Si luau viata cumplit. Nu a fost deloc usor pentru ei"