"Trebuie să fii român ca să îndrăzneşti". Dezvăluiri despre GOANA DUPĂ AUR în ELDORADO-ul românesc

Istoria febrei aurului în ţinutul Hunedoarei începe să fie scrisă pe vremea romanilor, are un apogeu în perioada imperiului austro-ungar şi se stinge treptat în zilele noastre,  însă chemarea irezistibilă a diavolului galben nu a încetat niciodată în zonă, scrie zhd.ro.

Un caz special este acela al mineralogului Ignaz von Born (1742-1791), consilier al împăratului Iosif al II-lea, care a inspectat, în vara anului 1770, minele şi topitoriile din Ardeal. Relatările referitoare la ţinuturile Hunedoarei, mai cu seamă la Săcărâmb, sunt cuprinse în lucrarea publicată, în 1774, la Frankfurt şi Leipzig, sub titlul „Briefe über mineralogische Gegen – Stände auf einer Reise durch das Temeswarer Banat, Siebenbürgen”.

Lui Ignaz von Born îi erau familiare plaiurile săcărâmbene, deoarece tatăl său era acela care a deschis exploatările aurifere de aici. Plecat din Deva în dimineaţa unei zile de iulie, consilierul Born răzbeşte cu greu la Săcărâmb. El notează: „…pentru a ajunge la aceste mine de aur, am luat boi ca să-mi tragă trăsura, căci caii mici ungureşti pe care îi aveam n-ar fi fost de vreun folos pe un drum atât de muntos. În sfârşit, am ajuns cu bine, pe înoptate, la Săcărâmb… De jur împrejur, nu se văd decât păduri, iar într-o vale se văd vreo sută de case, hangare mari, câteva case mari de spălat aurul şi o biserică. Toate acestea formează un târg de munte, care trăieşte numai de pe urma exploatării minelor, căci situaţia şi dispoziţia terenului, ca şi frigul, nu sunt propice agriculturii”.

"Descoperirea minei de aur se datoreşte întâmplării. Un român, numit Ion Armean, a venit la tatăl meu, care exploata pe atunci o mină bogată de argint la Certeju, şi i-a spus că zilnic se vede o flacără ce iese şi joacă asupra unei crăpături din pădure şi el crede că asta ar însemna că trebuie să fie ascunse acolo minereuri bogate. Tatăl meu era, din fericire, destul de aventuros pentru ca să dea atenţie spuselor acestui om de treabă. A făcut deci o galerie la locul indicat de acel român, dar a săpat în zadar câţiva ani. În cele din urmă s-a plictisit şi era hotărât a o părăsi, când a mai făcut o singură încercare în direcţia vânei şi aici a dat de un minereu bogat în aur… Această descoperire fericită l-a determinat pe tatăl meu să urmeze mai repede toate mijloacele pentru a continua această exploatare… În muntele din faţă, a descoperit o altă vână, numită Ion Nepomuk”.

 În continuare, descrie aspecte ce ţin de salarizarea lucrătorilor şi organizarea extragerii aurului:

„În ce priveşte salariile zilnice pentru această exploatare la Săcărâmb, ele sunt mult mai mari decât în altă parte, deoarece alimentele aici sunt foarte scumpe, trebuind să fie aduse de la distanţe mari pe spinarea cailor sau aduse în spate de oameni… Proprietarii au trecut autoritatea sau dreptul de a reglementa explotarea asupra Majestăţii Sale Împărăteasa Maria Tereza… Cel care îndeplineşte acum funcţia de exploatare a minelor este Daniel Castelano… El este primul în Transilvania care a construit în districtul său pive sistematice şi a arătat folosul lor şi al morilor de spălat, prelucrând într-o singură zi trei sute de chintale de minereu, cu ajutorul a şapte pive şi mori de spălat, fabricate la Săcărâmb“.

De la Săcărâmb, Born trece muntele Stogul, spre Băiţa:

"Pe partea opusă acestui munte, la locul numit Trestia, se găseşte o altă mină, care din cauza bucăţilor frumoase de aur pur,… a devenit foarte vestită. Toată această exploatare este în stare aşa de proastă, că n-ai nici o siguranţă când o vizitezi. Trebuie să fii român ca să îndrăzneşti să înfrunţi primejdia… Am văzut vânzându-se ziua-n amiaza mare, în piaţa de la Deva, bucăţi foarte frumoase provenind din această mină… Aceşti negustori se numesc Gozari“.

Citeşte mai mult zhd.ro.