Tot ce trebuie să știi despre pietrele la fiere

În substanțele apoase care formează bila sunt dizolvate substanțe organice și alți compuși, care fie participă la digestia grăsimilor, fie se elimină. Când însă în bilă ajung cantități mari de astfel de substanțe, ele nu mai pot fi dizolvate și, prin urmare, se depun, formând calculi. Aceste pietre au în componență, în principal, colesterol, dar și bilirubină, săruri de calciu și mucus.

Calculii variază ca mărime și număr. Unele persoane dezvoltă doar un singur calcul, în vreme ce altele au mai mulți. Litiaza biliară este întâlnită mai des la femei, la sedentari, la cei cu surplus de greutate sau cu diabet ori boli hepatice.
 
Simptomele pot lipsi

Dacă nu ajung să irite mucoasa vezicii biliare și dacă nu astupă canalele de scurgere a bilei, calculii biliari nu dau simptome. Litiaza simptomatică se manifestă prin durere puternică sub coaste, în partea dreaptă, care iradiază spre spate și spre umărul drept. Colica biliară atinge punctul culminant ca intensitate în 20-60 de minute, după care regresează. Mai pot să apară grețuri sau vărsături amare și amețeli. Trebuie mers de urgență la medic dacă durerea abdominală este atât de intensă, încât bolnavul nu își poate găsi o poziție confortabilă, dacă apar icterul și febra cu frisoane.     

Se văd la ecografie

Explorarea de primă intenție în depistarea litiazei biliare, atât preventiv, cât și în faza acută, este ecografia abdominală. Alte explorări care pot fi folosite pentru diagnosticare sunt tomografia și RMN-ul. Se poate face și colangiopancreatografie retrogradă endoscopică (ERCP). Aceasta se realizează cu ajutorul unui endoscop și folosește raze X, fiind utilă în explorarea vezicii biliare. Aceste investigații sunt completate de teste de sânge (care arată, printre altele, valori mari pentru bilirubină și transaminaze).

Află care sunt complicațiile pe care le poate da litiaza biliară AICI