Superstiții și obiceiuri bizare care se practicau la români, din cele mai vechi timpuri

Superstiții la români legate de naștere, la care apelau oamenii de-a lungul timpului în spațiului românesc. Iată care erau în trecut cele mai bizare obiceiuri.

Superstiții la români

Obiceiurile, superstițiile și ritualurile legate de momentele cruciale ale vieții omului au existat din cele mai vechi timpuri. Debutând cu nașterea și continuând cu diverse etape importante și au fost întâlnite în tradiția tuturor popoarelor. 

La poporul român paleta acestora este extrem de vastă și diferă în funcție de zonă. Aceste superstiții din spațiul românesc au fost transmise de-a lungul timpului prin viu grai, din generație în generație și practicate mai mult în zonele rurale. În zilele noastre, cele mai multe superstiții au dispărut, fiind consemnate doar în cărțile de specialitate. Sau le mai auzim povestite de către bătrânii satului.

Iată câteva ritualuri și superstiții din spațiul românesc, care se practicau în legătură cu nașterea.

Superstiții legate de naștere

În ceea ce privește obiceiurile legate de nuntă, în anumite zone, miresei nu îi era permis să poarte haine înnodate crezându-se că în caz contrar, atunci când va veni vremea, va avea o naștere grea.

În perioada gravidității femeii îi era interzis să țină în brațe pisici, câini, iepuri sau orice animal cu păr. Scopul era pentru a nu împrumuta din caracterul sau fizicul animalului respectiv, crezându-se că însușirile acestora s-ar putea transmite la copil.

Printre numeroasele superstiții din spațiul românesc se regăsește și interdicția ce era legată de poziția în care trebuia să doarmă femeia gravidă. Acesteia îi era permis să doarmă doar pe o parte, nicidecum pe spate, pentru a nu se produce "prinderea placentei" fătului.

Legat de anticiparea sexului copilului, încă din perioada sarcinii se luau în calcul o serie de semne despre care se credea că ar da indicii. Astfel, dacă gravida avea pete pe față se spunea că va naște fată. Și modul în care se mișca copilul în burta mamei era un semn prevestitor legat de sexul copilului. 

Se credea că dacă se mișcă mult și ferm în burta mamei este fată, dacă nu, cel din pântece este băiat. Despre femeile însărcinate care erau mai frumoase se credea că poartă în pântec băiat. În timp ce acelea care erau mai puțin atractive decât în perioada de dinaintea sarcinii urmau să nască fată.

Alte superstiții la români

Exista obiceiul ca în anumite zone femeia să nască pe câmp, iar copilul nou născut să fie așezat imediat după naștere pe pământ. Acest ritual are origini străvechi mitico-magice. Se credea că astfel copilul se închină zeiței mame-pământ.

În Moldova, după ce femeia năștea pe jos, copilul era pus imediat sub masă. Așezarea copilului pe pământ este întâlnită la multe popoare chiar din cele mai străvechi timpuri. În alte locuri copilul trebuia pus mai întâi pe masă pentru a fi om de frunte.

În unele zone tăierea cordonului ombilical al copilului era urmată de ungerea feței acestuia cu sânge. Se credea ca așa va avea obrajii roșii. Sau în alte părți același rit avea rol de a feri copilul de boli și de o moarte provocată de cuțit.

Ritualuri de alungare a duhurilor rele

Se credea că nou născuții sunt vulnerabili duhurilor rele și de aici o serie de ritualuri de alungare a acestora. Se afuma casa cu tămâie sau cu usturoi pentru alungarea spiritelor malefice departe de copil și de casă. Leagănul copilului nu trebuia mișcat, decât atunci când copilul se afla în el. Nicidecum gol pentru a nu atrage moartea celui mic.

În Maramureș se credea că dacă un copil moare înainte să fie botezat, acesta se transformă în strigoi. Tot în această zonă, în familiile în care surveneau decese succesive ale nou născuților exista ritualul vinderii simbolice a copilului. Fie îl vindeau simbolic unei femei care avea mulți copii, fie îl dădeau pe geam, rostind descântece. Sau dădeau copilului un nume de animal sălbatic. În felul acesta supraviețuia, spre deosebire de nou-născuții precedenți ai familiei.

Când se năștea un copil cu o membrană numită căiță pe cap se spunea despre acel copil că va deveni un om foarte bogat și va avea noroc în viață.

De asemenea, se credea că acela care se năștea pe o ambarcațiune va avea o viață foarte lungă. Același lucru se credea și despre copiii cărora le ieșea primul dinte pe gingia de jos.

Continuarea pe Almanah Online