Super-câinii radioactivi de la Cernobîl. Concluziile cercetătorilor, uimiți de rezistența lor în mediul ostil
Populația de câini care pare să o ducă bine într-un mediu plin de radiații îi face pe oamenii de știință să studieze modul în care mediile dure pot afecta ADN-ul.
În 1986, reactorul numărul patru de la Centrala Nucleară de la Cernobîl din Ucraina a suferit o prăbușire catastrofală. În zona din jurul centralei, a început să se producă un dezastru ecologic. Pinii s-au prăbușit, populațiile de insecte au scăzut iar solul poluat a ofilit culturile.
În orele care au urmat crizei, locuitorii cartierelor din apropiere au fost forțați să plece fără preaviz, în timp ce lichidatorii - personalul militar și alți civili - s-au mutat pentru a „curăța” deșeurile radioactive. Animalelor de companie nu li s-a permis să călătorească cu cei evacuați și au trebuit să fie abandonate. O directivă a Ministerului Afacerilor Interne din URSS a însărcinat personalului militar să vâneze și să execute animalele de companie, inclusiv numeroșii câini din zona de excludere a Cernobîlului.
Dar unele dintre animalele de companie au evitat capturarea și uciderea, și au continuat să trăiască în regiune. Mai mult, „lichidatorii” pe care nu i-a lăsat sufletul să îi omoare s-au atașat de ei, i-au hrănit și le-au oferit găzduire.
Câinii de la Cernobîl sunt sănătoși tun
Această adaptare extraordinară a patrupedelor le-a atras atenția oamenilor de știință care vor să studieze ADN-ul lor. Prin aceasta, cercetătorii ar putea înțelege mai bine cum expunerea cronică la radiații lasă efecte de lungă durată asupra fiziologiei și sănătății.
Într-un nou studiu, publicat în jurnalul Science Advances pe 3 martie, citat de cnet.com, cercetătorii și-au propus să decodeze genetica populației canine din jurul Cernobîlului, analizând genele a 302 de câini liberi care acum se plimbă pe lângă centrala electrică și regiunea înconjurătoare.
Foarte important, studiul nu arată că radiațiile din zona dezastrului au cauzat în sine modificări sau mutații în ADN-ul câinilor. Ca prime concluzii, cercetătorii spun că, poate, există anumite gene care au fost pornite sau dezactivate care conferă un avantaj de supraviețuire la câinii aflați mai aproape de centrală.
Cum se apără viața în fața radiațiilor. Rezultatele surprinzătoare ale unor studii precedente
O lucrare din 1997 a arătat că rândunelele expuse la radiații în jurul Cernobîlului aveau mutații mai mari și erau mai probabil să fie parțial albinoase.
Alte studii sugerează tipul de revelații care ar putea veni din studierea organismelor din zona de excluziune a Cernobîlului. În 2020, oamenii de știință au descoperit o specie de ciuperci cu niveluri ridicate de melanină, un pigment care poate absorbi radiațiile și le poate transforma în energie. Producerea unor niveluri ridicate de melanină ar putea oferi un fel de protecție solară sau „scut” pentru astronauți, acolo unde amenințarea radiațiilor este mereu prezentă.
Înafară de echipele de cercetători, simpaticele patrupede care se plimbă în jurul reactorului dezafectat de la Cernobîl au intrat și în grija diverselor asociații non-guvernamentale: