Stejarul diavolului. Popularitatea macabră a copacului care fascinează lumea
Alături de iele, fantome, priculici şi spiriduşi, mitologia popoarelor include şi plante înzestrate cu puteri fabuloase. "Minunile" pe care le săvârşesc le scot din legendă, mutându-le în plină realitate.
Una dintre istoriile cele mai incredibile şi fascinante, având ca protagonistă o plantă, este cea a stejarului din Compton Hill, localitate aflată la câteva mile depărtare de Norfolk, în Virginia, pe coasta atlantică a Statelor Unite. Acel copac înalt, ce se înalţă ameninţător pe o colină, între un golfuleţ stâncos şi o pădure, la Compton Hill, este numit "Stejarul Diavolului".
Tradiţia spune că l-ar fi plantat Sir Walter Raleigh, un mare navigator englez, când, în 1584, a debarcat pentru prima oară în acel loc şi a întemeiat o colonie - Virginia - în onoarea reginei Elisabeta I a Angliei (supranumită Virgina, în ciuda mulţimii de amanţi pe care i-a avut). Din documentele aflate în arhivele istorice rezultă că pe acea colină, de la sfârşitul secolului al XVI-lea şi până azi, supravieţuieşte un stejar de sinistră faimă. Şi poate că prima victimă a "blestemului" acelui copac a fost chiar cel ce l-a plantat, deoarece, după moartea reginei Elisabeta, care îl numărase printre "favoriţii" ei, Sir Walter Raleigh - acuzat de trădare - a petrecut treisprezece ani în închisoare, din 1603 până în 1616, găsindu-şi, în cele din urmă, moartea pe eşafod.
Popularitatea macabră a stejarului a început în secolul al XVI-lea, când coloniştii englezi au făcut din el o spânzurătoare naturală, folosind-o pentru a-i pedepsi pe indienii ce se răsculau împotriva dominaţiei lor. Colina devine şi un "cimitir al damnaţilor", pentru că cine ajungea să fie spânzurat nu avea dreptul să fie îngropat în pământul consacrat cimitirului şi era înhumat în gropi săpate în jurul stejarului. În 1679, Stejarul Blestemat a fost folosit pentru prima oară la execuţia unui alb.
De mai mulţi ani, în coloniile britanice fusese dezlănţuită "vânătoarea de vrăjitoare", şi numeroase persoane, cele mai multe femei fuseseră judecate şi condamnate pentru vrăjitorie, ajungând să fie arse pe rug.
În luna mai a aceluiaşi an, a fost arestată Henriette Walker, o tânără de douăzeci de ani, care în actele procesului era descrisă ca "foarte frumoasă şi lascivă, dedată comerţului carnal cu diavolul şi cu nenumăraţi bărbaţi". Henriette mai era acuzată şi că ar fi fabricat filtre şi băuturi magice şi că ar fi "comunicat cu spiritele". Henriette n-a scăpat de pedeapsa capitală. Documentele înregistrează faptul ciudat că ea a suferit torturile menite să o constrângă să "mărturisească" relaţiile cu puterile infernale, căzând în "transă", ceea ce a fost considerat o dovadă ulterioară a puterilor ei vrăjitoreşti.
Citeşte continuarea pe Formula As.