Sfinţii care plutesc în văzduh. Cazuri miraculoase de levitaţie

În anii '70, profesorul Haraldsson, împreună cu Karlis Osis, cercetător în domeniul paranormalului, au avut ocazia să îl întâlnească pe faimosul mistic indian Sai Baba şi, conform afirmaţiilor celor doi savanţi, au fost martorii unor adevărate minuni.

"Stăteam aşezaţi pe pământ, mai mulţi oameni, pe un singur şir. Prin faţa noastră, cu paşi domoli, se plimba Sai Baba. Deodată, s-a oprit în dreptul profesorului Karlis Osis, a întins mâna dreaptă, cu palma deschisă în jos, către pământ şi, cu degetele răsfirate, a început să realizeze în aer cu repeziciune mişcări circulare. În câteva secunde, sub pal¬ma sa, ca de nicăieri, a apărut o substanţă cenuşie, sub formă de granule, asemănătoare unui nisip. Cu toţii priveam uluiţi cum particulele se transformau, treptat, în cenuşă. Sai Baba a ridicat mâna şi pulberea s-a disipat peste capetele noastre. «Magicianul» stătea chiar în faţa ochilor noştri, la mai puţin de un metru, şi pot confirma, fără putinţă de tăgadă, că cenuşa se materializase doar din aer", povestea Erlendur Haraldsson, renumit cercetător, profesor de psihologie la Universitatea din Islanda.

Sathya Sai Baba, născut în 1926, într-un cătun îndepărtat al statului Andhra Pradesh din sudul Indiei, este cunoscut în întreaga lume sub numele de "Avatar", ceea ce în credinţa hindusă reprezintă încarnarea umană a Divinităţii. Despre el se spune că avea capacităţi paranormale, fiind înzestrat cu darul clarviziunii şi al telepatiei, scrie Formula AS.

Conform martorilor, gurul indian avea puterea de a transforma aerul, concretizându-l în mod miraculos în diferite obiecte, în alimente sau în vibhuti, cenuşa sacră, atot-vindecătoare. Sub privirile a mii de oameni, inclusiv maeştri ai iluzionismului sau oameni de ştiinţă, Sai Baba, prin puterea minţii, făurea din aer bijuterii din aur, inele şi lanţuri scumpe, pe care le oferea mulţi¬mii. Uleiuri parfumate se iveau ca de nicăieri, din văzduh, prelingându-i-se din degete.

Deşi a fost un personaj extrem de controversat, ni¬meni nu a reuşit vreodată să dovedească că "miracolele" săvârşite de Sai Baba sunt simple trucuri iluzioniste. Capacităţile sale au fost socotite de unii demonice, dar câţi oameni cu asemenea puteri miraculoase nu au fost consideraţi ca fiind în slujba diavolului, prigoniţi, torturaţi, arşi pe rug, chiar de către Biserica care, câteva secole mai târziu, i-a trecut în rândul celor sfinţi?

Despre Marele Mucenic Ciprian de Cartagina care, la finele vieţii, a suferit o moarte martirică, pen¬tru refuzul său de a se lepăda de Dumnezeu şi a reveni la credinţa politeistă, se spune că în copilărie şi adolescenţă a fost sub oblăduirea diavolului. Scrierile vechi povestesc că tânărul, încredinţat unui vrăjitor, deprinsese "meşteşuguri drăceşti", reuşind "a schimba văzduhul, a porni vântul, a slobozi tunete şi ploi" Se pare că el avea puterea de a se ridica în văzduh, de a pluti printre nori, de a umbla pe ape. Dar oare aceste abilităţi miraculoase i-au dispărut Sfântului Ciprian odată cu primirea Tainei Sfântului Botez, sau Mucenicul, ce fusese din naştere înzestrat cu haruri divine, doar îşi călăuzise forţele în slujba Celui de Sus, întru apărarea creştinismului?

În scrierile reli¬gioa¬se există multe referiri la călugări creştini care, asemeni lui Hristos, aveau puterea de a "produce din nimic" alimente, oferind astfel hrană celor năpăstuiţi de soartă. Unul dintre primii călugări ai lavrei Pecerska din Kiev, Feodosie, în veacul al XIII-lea, a umplut, de nenumărate ori, prin forţe miraculoase, hambarele mânăstirii. Astfel de capacităţi au deţinut mai mulţi asceţi ruşi isihaşti, printre care şi Sfântul Serghie de Radonej, numit şi "îngerul păzitor al Rusiei", despre care se spune că avea şi darul de a se ridica în văzduh.

Se povesteşte că în chilia unde se ne¬voia a fost adus odată un mujic ca¬re căzuse grav bolnav. Sfântul Serghie a rugat oamenii să iasă afară din odaie şi, îngenunchind, s-a cufun¬dat în molitvă. Deodată, muribundul şi-a venit în sim¬ţiri şi l-a văzut pe Sfântul Serghie stând în genunchi, doar că nu pe pământ, ci plutind în aer, deasupra podelei.
Deşi pare incredibil, asemenea cazuri nu sunt singulare. Aproape toate re¬ligiile lumii pomenesc despre feno¬menul levitaţiei.

În credinţele orientale, omul poate atinge această stare în mod conştient, prin diverse practici, prin profundă meditaţie, prin stăpânirea artei respiraţiei sau controlul circulaţiei energiei vitale. În creştinismul răsăritean există sute de exemple de sfinţi care, prin puteri miraculoase, s-au înălţat în aer. Se spune că Serafim de Sarov, în timpul rugăciunilor, se desprindea de pământ, levitând minute în şir, iar Sfântul Vasili Blajenâi cel nebun întru Hristos, sub privirile a sute de oameni, s-a ridicat în văzduh, călcând pe apa râului Moscova.

Olivier Leroy, scriitor şi teolog romano-catolic, în celebra sa carte, "Levitaţia", susţine că în catolicism au existat peste două sute de sfinţi care, conform cronicilor şi scrierilor reli¬gioase, aveau capacitatea de a levita. Poate cel mai uluitor caz a fost cel al călu¬gărului franciscan Iosif din Cupertino (Giuseppe Desa), cel care se avânta brusc în văzduhuri, plutind în aer ore în şir.

Călugărul cu aripi

Giuseppe Desa s-a născut în anul 1603, într-o familie de ţărani săraci din satul Cupertino, situat în su¬dul Italiei. Încă din primii ani a fost un copil neobiş¬nuit de pios, exprimându-şi în nenumărate rânduri dorinţa arzătoare de a îmbrăca rasa monahală. La 17 ani a fost primit, ca frate laic, într-o mânăstire de călugări din Ordinul Capucinilor şi, la scurt timp, a fost trimis să studieze teologia. Se pare însă că tânărul Giuseppe nu era prea ager la minte şi nici nu avea prea mult drag de carte, astfel că, după câteva luni, călugării i-au cerut să părăsească mânăstirea, considerându-l nevrednic. Dar dragostea de Dumnezeu şi spiritul său perseverent i-au dat tăria de a merge mai departe pe calea pe care de mic dorise să păşească.

Călugării franciscani de la mânăstirea de lângă satul natal l-au primit în rândurile lor şi, în 1628, a fost hirotonit. Se pare ca la scurt timp după aceasta, au început să se manifeste abilităţile sale "supranaturale". Mărturiile epocii afirmă că se autoflagela pentru a atinge starea de extaz religios şi apoi, în profundă rugăciune, se ridica în aer. Prima oară când mulţimea l-a văzut plutind în văzduh a fost în ziua Sărbătorii Sfântului Francisc de Assisi. Fratele Iosif participa la procesiune, alături de ceilalţi călugări şi credincioşi, când, deodată, s-a desprins de la pământ, menţinânduse în aer, deasupra mulţimii. Oamenii îl priveau năuciţi, cu gurile căscate, încremeniţi de spaimă. Când a revenit pe pământ, Iosif parcă s-a dezmeticit şi, realizând ce se întâmplase, a fugit, ascunzându-se în casa mamei sale.

După acest "incident", viaţa călugărului Iosif s-a schimbat cu desăvârşire. În timpul rugăciunilor, de câte ori cânta imnuri bisericeşti sau doar la auzul nu¬melui Mântuitorului, fratele Iosif cădea într-o stare de semi-conştienţă, se înălţa în văzduh, plutind în aer deasupra confraţilor săi. Asemenea "zboruri" neaşteptate au avut loc şi în timpul slujbelor bisericeşti la care participau toţi credincioşii comunităţii, tulburându-i. Astfel că episcopul mânăstirii s-a văzut nevoit să ceară ca fratele Iosif să fie mutat într-un alt aşezământ duhovnicesc, mai retras, cu speranţa că acolo sufletul său se va domoli.

Şi aşa a început periplul bietului frate Iosif, ce ajunsese să fie prigonit, mutat dintr-o mânăstire în alta, judecat pentru "îndeletniciri diavoleşti". A fost supus la interogatorii chinuitoare şi suspectat de erezie. Scrierile religioase povestesc că fratele Iosif a ajuns până la Roma, în faţa Suveranului Pontif Urban al VIII-lea. Se spune că atunci când s-a aplecat smerit să-i sărute picioarele vicarului lui Hristos, "călugărul cu aripi", aşa cum fusese supranumit, s-a simţit deodată inundat de o veneraţie atât de profundă, încât s-a ridicat în aer. Pontiful a fost atât de profund impresionat de minunea pe care o văzuse cu ochii săi, încât a propus ca fratele Iosif să fie sanctificat, dar, din pă-cate, Papa Urban al VIII-lea a murit înaintea călugărului Iosif.

În 1663, după mai bine de 18 ani de peregrinări prin diferite mânăstiri, după ani de izolare completă, de cercetări şi interogatorii interminabile, călugărul cu aripi şi-a luat, în sfârşit, ultimul zbor către Slava Cerului, de data aceasta fără de întoarcere. În ultimele sale zile, deşi suferea din cauza bolilor care îl năpădiseră, părea fericit de călătoria care avea să urmeze. După taina spovedaniei, a spus cu zâmbetul pe buze: "Măgarul a început deja să urce pe munte!". Patru ani mai târziu, Giuseppe Desa a fost sanctificat, şi astăzi Sfântul Iosif este patronul spiritual al călă-torilor, al aviatorilor, astronauţilor şi al oamenilor cu deficienţe mintale.

Levitaţia sub lupa ştiinţei

Abia peste câteva veacuri abilitatea de a levita nu a mai fost socotită un instrument diavolesc şi a în-ceput să fie atent studiată de cercetătorii din diverse do¬menii. În 1868, comunitatea oamenilor de ştiinţă avea să fie zguduită de una dintre cele mai mari con¬troverse ale secolului al XIX-lea. Ziarele britanice ale vremii titrau cu litere mari, pe prima pagină: "Cazul straniu al omului care zboară". În articolele cotidianelor se relata cum mediumul scoţian Daniel Dunglas Home, sub privirile mai multor membri ai unei societăţi filantropice, s-a desprins de pământ, fără ajutorul vreu¬nui mecanism, s-a ridicat în aer, a zburat pe fereastra imobilului în care se aflau şi, răsucindu-se în aer, a re¬intrat în zbor pe o altă fereastră.

Pentru a convinge că nu este nici şarlatan, nici iluzionist, Home a acceptat să ofere mai multe demonstraţii, levitând sub atenta urmărire a medicilor, fizicienilor, jurnaliştilor. Iată ce scria editorul cotidianului american "The Hartford Times": "Deodată, când nimeni nu se aştepta, domnul Home s-a înălţat în aer. În acel moment, îl ţineam de mână. M-am uitat imediat la picioarele lui: Home levita în aer, la 30 de centimetri de podea. Apoi a coborât pe duşumea şi iarăşi s-a ridicat în aer. Mişcarea s-a repetat de două ori, iar a treia oară, Home s-a urcat până la tavan!"

Se pare că martori la "zborurile" sale au fost şi oameni celebri, ca Napoleon al III-lea, regina Ţărilor de Jos, Sofia de Württemberg, scriitorul Mark Twain. Savanţii nu au reuşit să demonstreze că Dunglas Home a fost un farsor, ajungând la concluzia co¬mu¬nă că, dacă Home nu levitează, înseamnă că el este cel mai mare maestru al inducerii sugestiei hipnotice.

O confirmare neaşteptată

În ciuda numeroaselor mărturii despre oameni care deţin abilitatea de a se înălţa în văzduh, de a controla forţele aerului şi de a-l transforma, concretizându-l în obiecte palpabile, asemenea cazuri au fost socotite, timp de decenii, ca fiind miracole sau feno¬mene la graniţa dintre ficţiune şi legile uneori controversate ale ştiinţei.

În anul 2012, însă, cercetătorii ruşi de la Universitatea din Celiabinsk, din Urali, au anunţat o posibilă descoperire senzaţională, care ar putea explica aceste fenomene percepute ca fiind paranormale. Experţii au emis ipoteza că gazele din care este compusă at¬mos¬fera Pământului îşi pot modifica numărul atomic, transformându-se în alte elemente chimice. Asta înseamnă că, cel puţin teoretic, aerul se poate metamorfoza. Iar pentru aceasta, este nevoie doar de o descărcare electrică de o anumită putere.

"Aerul se compune din gaze uşoare, ceea ce înseamnă că radia¬ţiile electromagnetice ar putea sintetiza din el diferite elemente. Astfel, cel puţin în teorie, se poate explica fenomenul materializării aerului şi levitaţia. Ar putea fi vorba despre o compactare a aerului, în aşa fel încât oamenii să poată merge, efectiv, prin văzduh", susţine Serghei Godin, fizician, cercetător al Universităţii din Celiabinsk.

Conform unei teorii, un răspuns posibil ar fi acela că înaintaşii noştri deţineau cunoştinţe şi capacităţi deosebite, care le permiteau să înfrunte până şi gravitaţia. Oare omul modern va reuşi vreodată să descifre¬ze tainele aerului şi, prin puteri acum neştiute, să se folosească de forţele sale?