Seful ortopediei de la Grigore Alexandrescu: "Societatea nu mai crede in medic, presa arunca noroi"

Realitatea.net: De ce ati ales sa lucrati cu copii?

Dr. Ulici: La Varsta de 18 ani e foarte greu sa zici ca faci o alegere. Practic urmezi niste exemple, ai niste eroi si incerci sa fi ca ei. Bunicul meu a fost colonel medic si de cand mergeam la gradinita trecand prin fata facultatii de medicina, stiam ca voi face medicina. Nu pot sa spun ca a fost o alegere constienta, ci mai degrama o alegere subcontienta. Ulterior, cand am terminat fac de medicina mi-a fost greu sa aleg specializarea. Este o iluzie sa crezi ca dupa 6 ani de facultate vei sti cu exactitate ce iti place sa faci. Doar ca asa cum familia iti naste eroi si zei, asa si scoala a nascut. Asa a nascut scoala pentru mine un erou, pe regretatul profesor de chirurgie Angelescu, de la spitalul Coltea. Pe el l-am intrebat ce m-ar sfatui sa fac, pentru ca stiam ca ma cunoaste mai bine decat ma cunosteam eu. Mi-a spus ca am aplicatie clara pentru specialitatile chirurgicale, si mi-a spus ca am o sansa foarte mare la copii. Pe vremea aceea chirurgia si chirurgia pediatrica erau la un loc. Ceea ce insemna ca daca intrai intr-o astfel de specialitate aveai posibilitatea sa te dezvolti pe chirurgie, urologie sau ortopedie. In felul asta am ajuns la copii si va spun ca nu m-as ocupa niciodata cu altceva decat cu copii.

Realitatea.net: Cat de greu este sa ajungi sef de sectie?

Dr. Ulici: Nu stiu daca este greu sau usor. Nici nu stiu ce ar definii greutatea de a ajunge sef de sectie. Daca muncesti, daca iti faci treaba constincios si cinstit ai toate sansele sa ajungi. Este foarte important sa nu faci din asta obiectivul principal, sa nu aspiri la functia asta. Obiectivul este sa tratezi pacienti cat mai bine, iar daca performantele te recomanda o sa ajungi sef de sectie.

Realitatea.net: Ati facut specializari in strainatate. De ce ati ales sa ramaneti in Romania?

Dr. Ulici: Asta iarasi e o poveste legata de eroi din familie. Am plecat in franta in 96’ pentru o bursa de un an de zile. Francezi, si atunci ca si acum, erau extraordinar de dornici sa retina la ei personal medical calificat. La ei atunci erau fantastice facilitatile pe care ti le ofereau. Sa va dau un exemplu. Eu am avut viza pe 6 luni, iar acum se punea problema daca pot sa continui bursa, pentru ca trebuia prelungita viza. Eu sunt total rupt de birocratie, iar singur categoric nu m-as fi descurcat. Pe mine sa ma lasi intr-o sala de opratie, acolo stiu sa imi fac treaba. Daca ma scoti in lumea de afara sunt putin pierdut. Mi-am dat seama atunci ca trebuie sa ii spun sefului de clinica, uite, eu vreau sa stau aici dar e o problema cu viza mea. Mi-a spus, ce? Probleme? A pus mana pe telefon, a sunat la prefectura de politie, a spus: Sunt profesorul Rigo, seful de clinica, vine in 5 minute la dumneavoastra medicul cutare, va rog sa ii prelungiti viza. M-am dus la prefectura de politie si mi s-a prelungit viza fara nici un fel de problema. La ei medicul are o asemenea prestanta, incat nu se pune problema unei astfel de relatii sau interes, decat profesional. Nu se pune la indoiala cuvantul. Eu eram medic, aveam toate actele in mana, dar aveam nevoie de ei sa imi arate drumul. Cand s-a terminat anul de bursa m-au rugat sa raman, aveam facultatea facuta in Romania, nu-i costa nimic sa ma invete, aveam o parte din rezidentiat facut, din care un an la ei, cand am invatat ceea ce vroiam ei sa fac. Tatal meu ajunsese senator, era conventia democrata, toata lumea spera intr-o mare schimbare, iar atunci mi-am zis ca locul meu este aici in tara, trebuie sa dau si eu o mana de ajutor. Si n-am ramas.

Realitatea.net: Cum e sa fi medic in Romania?

Dr. Ulici: Este foarte greu, pentru ca nu s-a schimbat nimic. Poate salariile sunt ca inainte, poate mai bune, nu are nici o importanta. Cel mai grav este ca in momentul de fata societatea nu mai crede in medic. Am avut sansa sa cresc alaturi de oameni de cultura, baiatul lui Iurie Darie, Ducu Darie, marele regizor, spunea in felul urmator. Actorul si medicul nu poate sta la aceeasi coada cu omul de rand, pentru ca daca au activitati uzuale comune, atunci nu mai pot avea incredere in medicul respectiv. Cata vreme presa arunca cu noroi in toti medicii, pornind de la cazuri particulare, se creaza o problema. Cel mai greu este sa tratezi pacienti care au propriile lor opinii medicale, pacienti care cred ca ei stiu cum e mai bine, si ca tu din start esti pus intr-un anumit loc doar ca sa primesti asa-zisa spaga, si in nicidecum sa faci bine pacientul. Asta este marea problema cu care se confrunta in momentul de fata sistemul sanitar romanesc. Pe locul doi este lipsa personalulul, pe locul trei lipsa materialelor, pe locul 4 lipsa remunerarii si asa mai departe. Dar cea mai mare problema este faptul ca a diparut notiunea de medic.

Realitatea.net: Care este principalul vinovat de problema asta?

Dr. Ulici: Stalin. Factorul cheie se cheama Stalin. Stiu ca nu intelegeti ce va spun, dar va explic. Stalin incerca sa controleze o societate greu de controlat. O societate care era tributara lui Lenin. Lenin care era un utopic. Atunci Stalin a zis in felul urmator. Care este grupul populational care influenteaza restul populatiei cel mai mult intr-o tara. Avem profesori, medici, preotimea. Care este pupulatia care asigura stabilitatea unei puteri. Politia si securitatea. Nu armata. Atunci a dat salarii mari politiei si securitatii, orice act de tradare era rezolvat prin impuscare, nu se punea altfel problema. Si salarii de mizerie cu buna stinta celor din santate, profesorilor si preotimii. Preotii practic sunt platiti din punct de vedere legat absolute mizer. Ei stiind in acelasi timp ca si profesorul si medicul si preotul trebuie sa traiasca. Practic l-au oblicat pe medic, professor si preot sa aiba castiguri informale. A fost obligat pentru ca era sub limita existentei. Iar daca nu spuneai ca e bien sub Stalin, te chemau, te acuzau ca ai salarii informale si te bagau la puscarie. Dupa ce s-au schimbat vremurile cu totul s-au lasat nerezolvate aceste problem. Cum va explicati celebrele strangeri de fonduri de 100 de mii, 200 de mii de euro pentru o operatie in strainatate. Pai societatea noastra intelege ca sunt costuri atat de mari pentru o operatie afara, dar nu intelege ca sunt costuri la fel de mari si aici. Iar in cheltuielile de afara ai costuri directe, indirecte si onorarii. Totul se plateste. Stiti cat costa pentru un medic participarea la un congres? Salariul pe un an. Iar in cazul acesta, ori nu participi, ori esti sponsorizat, ceea ce poate crea discutii desi este legal, ori ai alte surse. Adica te descurci, dar descurcatul asta nu face bine societatii. Ca sa iti ramana medici in Romania trebuie confort de lucru, sustinerea din partea societatii. Medici in fiecare zi isi pun viata in pericol, zilnic lucram in gaze toxice, in radiatii cu stres coronarian permanent. Durata medie de viata a unui chirurg este de 55 de ani, fata de media de 70 si ceva de ani cat este in populatia generala.