Sărbătoare 2 august - Astăzi cinstim aducerea moaștelor unui important sfânt pentru România - Care e tradiția zilei

Sfântul Ștefan este considerat ocrotitorul celor care suferă nedreptate, al celor bolnavi de pietre la rinichi și al celor care au probleme cu vorbirea. În acest articol, vom afla mai multe despre viața, moartea și minunile Sfântului Ștefan, precum și despre tradițiile și obiceiurile legate de această sărbătoare.

Cine a fost Sfântul Arhidiacon Ștefan?

Sfântul Arhidiacon Ștefan a fost unul dintre primii creștini convertiți după Rusalii, când Duhul Sfânt s-a pogorât peste apostoli și peste mulțimea adunată în Ierusalim. Sfântul Ștefan era un evreu de origine elenistă, adică vorbea limba greacă și avea o cultură elenă. El era un om plin de credință, de har și de putere, care făcea multe minuni și semne între popor. El era și un orator elocvent, care apăra cu îndrăzneală credința în Hristos în fața sinagogilor evreiești.

Sfântul Ștefan a fost ales de apostoli ca unul dintre cei șapte diaconi care să se ocupe de slujirea săracilor și a văduvelor din comunitatea creștină. Diaconii erau colaboratorii apostolilor în lucrarea de propovăduire a Evangheliei și de organizare a Bisericii primare. Printre ceilalți diaconi se numărau și Filip, Prohor, Nicanor, Timon, Parmena și Nicolae.

Cum a murit Sfântul Arhidiacon Ștefan?

Sfântul Arhidiacon Ștefan a murit ca martir pentru Hristos în jurul anului 34 d.Hr., fiind primul creștin care a vărsat sângele pentru mărturisirea credinței. El a fost acuzat pe nedrept de blasfemie împotriva lui Dumnezeu și a legii mozaice de către niște evrei fanatici, care l-au adus în fața Sinedriului, adunarea supremă a iudeilor. Acolo, el a rostit o apărare impresionantă a creștinismului, arătând cum Hristos este împlinirea profețiilor Vechiului Testament și cum evreii au respins și ucis pe Mesia trimis de Dumnezeu.

Discursul său a stârnit furia celor care îl ascultau, care au început să scrâșnească din dinți și să-l amenințe cu moartea. Sfântul Ștefan nu s-a lăsat intimidat, ci a ridicat ochii spre cer și a văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând de-a dreapta lui Dumnezeu. El le-a mărturisit acest lucru celor prezenți, care au urlat și și-au astupat urechile. Apoi, l-au târât afară din oraș și l-au ucis cu pietre, după obiceiul evreiesc pentru cei vinovați de blasfemie.

În timp ce era lapidat, Sfântul Ștefan a rugat pe Dumnezeu să-i ierte pe cei care îl omorau, după exemplul lui Hristos pe cruce. El a zis: "Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!" (Fapte 7:60). Apoi, și-a încredințat sufletul în mâinile lui Hristos, zicând: "Doamne Iisuse, primește duhul meu!" (Fapte 7:59). Astfel, el a adormit în Domnul, fiind primul dintre mucenicii creștini.

Ce s-a întâmplat cu moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan?

Moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan au avut un drum lung și plin de peripeții până să ajungă în locul unde se află astăzi. După ce a fost ucis cu pietre, trupul său a fost îngropat de către Gamaliel, un învățat evreu care a crezut în Hristos și care l-a avut ca discipol pe Sfântul Apostol Pavel. Gamaliel l-a îngropat pe Sfântul Ștefan în satul Cafargamala, lângă Ierusalim, alături de fiul său Aviva, de Nicodim, un alt credincios evreu care l-a ajutat pe Iosif din Arimateea să îngroape trupul lui Hristos, și de fiica sa Șela.

Moaștele Sfântului Ștefan au rămas ascunse timp de peste trei sute de ani, până când Gamaliel i-a apărut în vis preotului Lucian din Cafargamala și i-a dezvăluit locul unde se aflau. Lucian a mers la Patriarhul Iuvenalie al Ierusalimului și i-a cerut binecuvântarea să dezgroape moaștele. Împreună cu alți preoți și credincioși, el a găsit racla cu moaștele Sfântului Ștefan și ale celorlalți sfinți. În momentul deschiderii raclei, s-a răspândit un miros de mir și s-au petrecut multe vindecări miraculoase.

Moaștele Sfântului Ștefan au fost duse cu mare cinste în Sion și apoi în biserica Sfintei Marii Magdalena din Ierusalim. În anul 415 d.Hr., ele au fost transferate la Constantinopol, la cererea împăratului Teodosie al II-lea. Acolo, ele au fost depuse în biserica Sfinților Apostoli, unde au rămas până în anul 1204 d.Hr., când cruciații catolici au jefuit orașul și au luat moaștele cu ei. O parte din moaștele Sfântului Ștefan au ajuns la Roma, unde sunt păstrate în biserica Sfântului Laurențiu. O altă parte din moaștele sale au fost duse la Paris, unde sunt păstrate în biserica Saint-Étienne-du-Mont.

În România, există o părticică din moaștele Sfântului Arhidiacon Ștefan la Mânăstirea Putna din județul Suceava. Aceasta a fost adusă de către domnitorul Ștefan cel Mare în anul 1466 d.Hr., după ce a cucerit cetatea Chiliei de la turci. Domnitorul a dorit să aducă un omagiu sfântului său ocrotitor și să-l cinstească pe cel care i-a dat numele