Sărbătoare 19 septembrie - Zi mare în calendarul ortodox

Ortodoxe
Sf. Mc. Trofim, Savatie şi Dorimedont
Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci

Greco-catolice
Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci. Sf. m. Trofim, Savatie şi Dorimedont

Romano-catolice
Duminica a 25-a de peste an
Sf. Ianuariu, ep. m.

Sfinţii Mucenici Trofim, Savatie şi Dorimedont sunt pomeniţi în calendarul creştin ortodox la 19 septembrie.

Antiohia, unul din marile oraşe ale antichităţii şi, mai târziu, unul din principalele centre ale creştinismului timpuriu, găzduia, în timpul în care Sfinţii Trofim şi Savatie se aflau în cetate, serbări în cinstea zeului Apollo.

Locuitorii cetăţii obişnuiau în acele zile să aducă jertfe la templu şi să petreacă în "beţii, dănţuiri şi toate lucrurile cele de desmierdare" (Vieţile Sfinţilor).

Îndureraţi de pierderea mulţimii în beţii şi petreceri fără măsură, organizate pentru această sărbătoare, Sfinţii Trofim şi Savatie s-au rugat la Hristos Dumnezeu pentru sufletul închinătorilor la idoli.

Au fost văzuţi şi au fost duşi în faţa guvernatorului. Mărturisind că sunt creştini şi fiind bătuţi foarte rău, Savatie a murit în timpul torturii, iar Trofim a fost dus în Câmpul Sinadelor din Frigia pentru a fi ucis în perioada sărbătorii păgâne a dioscurilor.

Pe drum, care era parcurs în trei zile pe jos, Sfântul Trofim a fost încălţat cu încălţăminte de fier, care avea în ea mulţime de piroane ascuţite.

A fost cu adevărat chinuitoare această calea care a dus la viaţa veşnică, unde cu câţi paşi a măsurat, atâtea răni noi a luat în picioare, şi câte răni noi erau, atâtea dureri a răbdat. Însă Hristos fiind calea, aşa cum a spus despre Sine: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (Ioan, 14, 6), îl întărea pe robul său şi pentru fiecare pas îi pregătea răsplătire.

Ajuns în cetatea Frigiei, Sfântul Trofim a fost supus la alte chinuri, fiind rugat numai să spună că va jertfi zeilor şi îndată se va izbăvi din ele. Iar el, nesocotind bătăile şi cuvintele prigonitorului, tăcea. A fost aruncat în temniţă până la începerea sărbătorii.

În temniţă a fost vizitat şi îngrijit de Dorimedont, un creştin tăinuit care făcea parte din conducerea cetăţii. Acesta mergea prin închisori şi îi ajuta pe cei care sufereau chinuri pentru mărturisirea Lui Hristos Dumnezeu.

Sfântul Dorimedont a fost şi el descoperit că este creştin şi a fost torturat împreună cu Sfântul Trofim, fiind apoi amândoi aruncaţi fiarelor sălbatice. Stând în mijlocul lor, sfinţii au rămas neatinşi, căci animalele se îmblânzeau când se apropiau de ei.

În urmă au fost omorâţi prin tăierea cu sabia.