Revoluţie 1989 | Cum a murit Gheorghe Trosca. Mărturia tulburătoare a unui supravieţuitor al masacrului de la MApN, din 23 decembrie 1989
În noaptea de 23 decembrie 1989, în faţa sediului MApN din Drumul Taberei, din Bucureşti, s-a produs una dintre marile tragedii ale Revoluţiei, în care cel mai sonor nume dintre cei ucişi a fost Gheorghe Trosca, şeful de stat-major al USLA. Concret, două echipaje ale trupelor de elită USLA ale securităţii au fost chemate la sediul MApN, cu două ABI-uri, pentru a "scotoci" zona în căutarea teroriştilor, care de fapt nici nu au existat. 8 persoane au murit, fără să riposteze, inclusiv Gheorghe Trosca. Constantin Isac, unul dintre supravieţuitori, a oferit un interviu tulburător pentru realitatea.net, în care a explicat cum a scăpat, cum a murit, de fapt, Gheorghe Trosca şi cine este vinovat pentru ordinul de "nimicire prin foc şi călcare cu şenile". Interviul integral va fi publicat în curând.
Constantin Isac, inginer şi arbitru de judo, astăzi în vârstă de 70 de ani, aflat pe 23 decembrie 1989 într-unul dintre ABI-uri (Autovehicul Blindat pentru Intervenție), a oferit mărturii emoţionante despre masacrul de la MApN, în care au murit 8 oameni din Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă (USLA), inclusiv despre ultimele clipe de viaţă ale lui Gheorghe Trosca.
"Cand am ajuns la MApN, ni s-a spus sa ne oprim in spatele ultimului tanc, la 30 de metri, si sa asteptam acolo. Trosca a raportat ca a ajuns in pozitia ceruta. Am vazut totul, pentru ca la ABI-uri este o viziera pe care o ridici si vezi afara. In fata la MApN, zona era slab iluminata. Trosca a raportat, prin radio, la comandament, iar de aici, prin telefon, la MApN. La un capat eram noi, la celalalt capat era generalul Militaru, conducerea militara a Revolutiei. Acolo se stabilise Consiliul Superior al Armatei, format deja acolo", a povestit Constantin Isac pentru realitatea.net.
ISAC A LĂCRIMAT LA UN MOMENT DAT, IAR DISCUŢIA S-A OPRIT
Apoi a continuat: "Mi s-a spus sa ma dau jos, sa merg prin fata tancului, sa ajung la intrarea in Minister si de acolo urma sa fiu condus in Minister, la ministru, la conducere. Nu am apucat sa ma dau jos, ca tancul din stanga a tras o rafala in noi si i-a ranit pe cei din spate. Tin minte ca am vorbit cu ei, nu ii vedeam, dar cand am pus mana, am simtit sangele lor fierbinte pe mana. Si in clipa aceea am spus ca nu ma mai dau jos, ca ma omoara aia. Ni s-a spus ca vine o Salvare sa ne ia, dar cum sa ma dau jos? Daca ma dadeam jos, in bezna aia, trageau si ma omorau. In acest timp, Trosca vorbea cu baza.
Am asteptat circa 20 de minute, eu nu am vrut sa ma dau jos, dar s-a spus ca tancul din fata va face trei semnale luminoase si ne va conduce in unitatea militara. Nu au trecut 10 minute, ca au inceput sa traga in noi ca la balamuc. Trageau din toate partile. Tancul tragea cu mitraliera, in rafala. Atunci, eu i-am spus lui Trosca "Jos!". Am cerut sa imi dea si mie o vesta anti-glont, dar nu aveau. Tot ce aveau era o casca militara. In clipele acelea, il vezi pe Dumnezeu. Il simti si te rogi. Mai mult decat sa te rogi la Dumnezeu... Am zis "Doamne, daca crezi ca merita sa traiesc, sa se faca voia ta"...".
In acest moment al discutiei, Constantin Isac a inceput sa lacrimeze si discutia s-a oprit.
Dialogul dintre jurnalistul Cristian Otopeanu si supravietuitorul de la MApN a continuat dupa cateva minute.
"Cand discutam in ABI cu cei care erau raniti, le-am promis ca, daca scap de acolo, o sa fac sa se afle adevarul. Dumnezeu a facut sa scap. Revenind, cand au inceput sa traga puternic in noi, i-am zis lui Trosca sa iesim, se si aude pe o inregistrare vocea lui, el a scapat si o injuratura in acele momente", a reluat Constantin Isac povestea cumplita.
"Trosca a iesit primul din ABI, eu al doilea, iar soferul pe stanga. Ne-am ascuns in lateralul ABI-ului, la ultima roata, la roata din spate. El s-a ascuns primul, ghemuit, iar eu m-am ghemuit la picioarele lui. Simt si acum cizmele... Cel care tragea cu mitraliera de pe tanc... Se facea lumina, pentru ca la patru gloante trase era un trasor care facea acea lumina. Tancul tragea rafale de la dreapta la stanga. Cand se ducea rafala spre dreapta, spre al doilea ABI, atunci aveai timp sa fugi. Trosca a fugit spre al doilea ABI, a avut timp sa fuga 20-30 de metri si a vrut sa intre in al doilea ABI. Eu am vazut ca se trage inclusiv de sus, din Centrul de Calcul al Ministerului. Pentru ca focul se mutase spre partea stanga, spre al doilea ABI, am gasit momentul potrivit sa fug de acolo. In fata era un mic gardulet si l-am sarit", a adăugat Isac, rememorând cu greu acele momente.
CUM A MURIT GHEORGHE TROSCA? "A FOST ÎMPUŞCAT ÎN CAP, DE APROAPE. ÎMI ESTE FRICĂ SĂ POVESTESC, INTRU IAR ÎN ACEA STARE..."
Întrebat, concret, cum a murit Gheorghe Trosca, mister care până acum nu a fost detaliat oficial niciodată, Constantin Isac a acceptat să povestească ce a văzut.
"M-am uitat din nou si am vazut militari care alergau la Trosca. Trosca era cu mainile sus si s-a tras in el de aproape. Nu am apucat efectiv sa vad cand a cazut, dar el era cu mainile sus si se preda. S-a tras in el de aproape. In momentul ala, eu am fugit si m-am ascuns sub o masina Skoda", a precizat Isac pentru realitatea.net.
Rugat să explice care este ultima imagine cu Gheorghe Trosca în viaţă, Isac a spus: "Este Trosca... Se preda. La un moment dat, batea... Este o scena... (n. red. Isac ridica mainile si simuleaza batai cu pumnii in aer, apoi se opreste). Mi-este frica, pentru ca eu pot sa rememorez totul. Dar mi-este frica, nu vreau sa intru iar in aceeasi stare. Da, Trosca a fost impuscat in cap. A fost impuscat de aproape".
Întrebat cine a dat ordinul pentru acel măcel, Isac a replicat: "Ordinul a fost dat de colonelul Safta. Avea parola Marul. El a dat ordinul sa se distruga cu senilele, sa nu scape nimeni de acolo. Sa ne omoare pe toti. Ordinul exista. Apoi, a fost facut general-maior".
-----------------------------------------------------------------------------------------------
INTERVIU CONSTANTIN ISAC, SUPRAVIEŢUITOR AL MASACRULUI DE LA MAPN DIN NOAPTEA DE 23 DECEMBRIE 1989
Constantin Isac este cunoscut drept supravieţuitor al masacrului de la MApN, dar povestea lui începe din ziua de 22 decembrie 1989. El fost printre cei prezenţi în studioul 4 al TVR pe 22 decembrie, la prânz, când Ion Caramitru şi Mircea Dinescu au luat cuvântul în ceea ce a fost prima emisie liberă a TVR, după fuga lui Nicolae Ceauşescu. Constantin Isac a jucat un rol important. În ce calitate? A încercat să explice în interviul acordat realitatea.net.
- Cristian Otopeanu: Domnule Isac, va propun sa o luam cu inceputul. Povestiti-le cititorilor realitatea.net unde ati fost in zilele Revolutiei. Ati fost la baricada de la Intercontinental, pe 21 decembrie 1989?
- Eu am trecut prin fata baricadei, dar nu pot spune ca am participat la formarea ei. Insa stiu cum s-a format. S-au luat mese de la restaurantul Dunarea si mai era un alt restaurant, apoi ospatarii au ajutat sa aduca mese, scaune... Baricada s-a format in fata lantului de militieni, de soldati, care impartisera bulevardul in doua. Era un rand de militari in fata la Sala Dalles si altul la Piata Romana.
- Deci ati fost in zona. Ce s-a intamplat in seara de 21 decembrie 1989, la cateva ore dupa ce s-a spart mitingul lui Nicolae Ceausescu? Ce ati vazut?
- Ne-am intalnit la Universitate mai multi revolutionari curajosi, printre ei era si Dan Iosif. Pe la ora 19:00 ocupasem Piata Universitatii, dar de la 21:30-22:00 ramasesem mai putini. Nu se intervenise in forta, erau doar incercarile de la orele 17:00-18:00 cu TAB-uri, masini cu pompieri... Practic, bulevardul era impartit in doua. Erau grupulete, circulatia era oprita. Doar ca seara ne imputinasem si fiecare a spus ca aduce oameni mai multi a doua zi. Eu am zis ca aduc oamenii de la Republica, altii de la IMGB.
Tin minte ca, in seara de 21 decembrie, unul dintre cetateni a incercat sa ii ia arma unui soldat si atunci am intervenit si l-am impins si am inceput sa strig "Armata e cu noi". Motivul era simplu, toti soldatii erau speriati si era suficient sa se traga un foc si iesea macelul. De aceea l-am impins pe cel care s-a repezit. Erau unii care aveau prea mult curaj, pentru ca bausera. De obicei, ca sa iti faci curaj, mai si bei. De aceea am intervenit eu si l-am impins pe acel cetatean. Toti aveam interesul sa ajungem sa luam CC-ul, acolo era centrul de conducere. Iar armata bloca accesul spre sediul Comitetului Central.
CONSTANTIN ISAC: "AM SCOS OAMENII DE LA UZINA REPUBLICA ÎN STRADĂ"
- Si a venit ziua de 22 decembrie 1989.
- Da. Dimineata, la ora 6:00, eram la fabrica. Intreprinderea mea era in cadrul fabricii Republica. Se numea Centrul de Cercetari si Proiectari pentru fabricatie tevi si trefilate, cu sediul la Republica. Noi aveam o grupa de service care reprezenta firme din Germania in Romania, care vindeau utilaje de inalta tehnologie, control nedistructiv, catre industria romaneasca. Astfel, am avut ocazia sa cunosc toata industria romaneasca, inclusiv industria civila, militara si asa mai departe. Si am chemat oamenii, pentru ca asa ramasese cu o seara inainte, sa aducem, muncitorii sa daramam guvernul.
- Cum adica? Ati avut o sarcina de la cineva?
- Nu. Pe 22 decembrie, dimineata, am ajuns primul la noi la intreprindere. Se incepea la 6:45, eu am ajuns la 6:00, am dat telefoane si au venit colegii. Am inceput sa urlu "Jos Ceausescu!", "Hai sa mergem!". A iesit scandal. A venit secretara de partid si tin minte ca m-am enervat si am ridicat-o, am lipit-o de pereti si i-am zis: "Daca sunteti in stare, faceti-ma membru de partid acum!". "Nu, ca nu putem". Pe vremuri, posibilitatea de a avansa material si profesional era conditionata de a fi fost membru de partid. Sau erai nebunul de care avea nevoie partidul sau tara. Eu niciodata nu am facut cerere sa fiu membru, dar atunci asa le-am zis, eram enervat. Ca sa ma potoleasca, se stia ca ministrul meu, ministrul Metalurgiei, era si presedintele Federatiei de Judo, si atunci l-au chemat pe ministru sa ma potoleasca. A venit si am avut un scurt dialog cu el si i-am zis ca s-a terminat si l-am "lamurit" cum stateau lucrurle, asa ca m-a lasat in pace.
Dupa aceea, mare atentie! La ora 8:00, au blocat portile, ca sa nu iesim. Nu aveam voie sa iesim. Eu m-am dus la poarta si le-am zis sa deschida portile. Pana la urma, securistul care raspundea de intreprindere a acceptat sa deschida portile, ca nu se putea pune cu oamenii.
- Cine a facut acele lozinci cu care au circulat oamenii pe 22 decembrie, in drum spre Comitetul Central al Partidului Comunist Roman?
- Nu pot sa spun cine, dar pot sa spun ca aveam steagurile. Sus, pe etajul 10, se flutura steagul, se oprise lucrul in fabrica si asa mai departe. Astfel, in jurul orei 9:30-10:00, am plecat cu doi colegi cu masina, spre Comitetul Central. Pe drum, unul dintre noi s-a pierdut, s-a oprit undeva. Cand am ajuns spre Universitate, era in jurul orei 10:00, iar la radio au anuntat sinuciderea lui Milea. Cand am auzit asta, am zis ca Ceausescu si-a omorat conducatorul militar. Si am zis ca trebuie mers la televiziune, sa anuntam acest secret. Ne-am schimbat drumul. Eram cu o Dacie galbena, cu numar 1B cu cinci cifre, un numar mai acatarii pe vremea aceea, folosit de Militie. Erau numere dedicate.
La Televiziune, erau grupuri masive de oameni. Inca nu intrasera in Televiziune, erau in fata si scandau lozinci. Pe vremea aia, era un gard mai mic si in spate un gard verde. Am sarit gardul si eram in curtea TVR. Acolo este o casa alba, legata de Televiziune, acolo facusem gradinita cand aveam 7 ani. Era gradinita MAI-ului. Exista si astazi acea casa, numai ca au privatizat-o si acum stau altii in ea.
A FĂCUT GRĂDINIŢA ÎN CLĂDIREA CARE APARŢINEA SECURITĂŢII, LÂNGĂ TELEVIZIUNE
- Dar cum de ati reusit sa faceti gradinita fix la una care apartinea MAI? Nu oricine reusea asa ceva...
- Simplu, tatal meu era militian si, normal, am ajuns la o gradinita a MAI. Altii ajungeau la gradinita fabricii sau a ministerului respectiv. Fiecare intreprindere sau minister avea propria gradinita, mai multe facilitati.
Revenind, am sarit gardul. Eram imbracat in costum, cravata, mai eram si tuns ca la judo si cand am sarit gardul, colegii mei nu au mai fost in stare. Ei s-au dus sa se uite la televizor, eu am ramas la TVR. Nu am facut 10-20 de metri si in fata mea au venit doua lucratoare, angajate ale televiziunii. Cand m-au vazut asa, si cum eram cu initiativa, ca le-am zis hotarat "Vreau sa mergem la studioul de emisie", m-au luat si m-au condus in studioul 4. Deja, un prim grup intrase si se afla in studioul 4. Erau Dinescu, Sergiu Nicolaescu, Caramitru. Ei intrasera pe alta parte.
M-au condus la studio si cand am intrat, nu eram multi acolo. Eram 10-15 in studio. M-am alipit lor si cand m-am uitat in dreapta, am vazut ca pe ecran era pregatirea de emisie, era tricolorul, adica nu emitea. Si cand am vazut ca vorbim si ca la televizor nu se vede, am inceput sa strig sa vina directorul televiziunii, sa dea drumul la emisie. Totusi, ei ne-au filmat, dar pe post nu ne-au dat atunci. A venit Brates, parca il vad si acum, si cand l-am luat "Ba, dati drumul la emisie", s-a cam speriat. Apoi s-a dat drumul la emisie.
- Pe cine cunosteati in studioul 4 al TVR?
- Eu nu ii cunosteam pe ei si nici ei pe mine, normal. Unii poate se cunosteau: Dinescu, Caramitru, Sergiu Nicolaescu. Eu poate stiam de unele poezii ale lui Dinescu, dar nu il vazusem niciodata.
DETALII DESPRE ORGANIZAREA DIN STUDIOUL 4 AL TVR, PE 22 DECEMBRIE 1989
- Si de ce au vorbit Mircea Dinescu si Ion Caramitru la TVR, la deschiderea emisiei, si nu altcineva?
- Pentru ca aveau darul sau obisnuinta de a se adresa publicului. Aveau obisnuinta de a vorbi la televiziune. Erau oameni de cinema, de TV... Apoi, a fost o pauza intre emisii si in studioul 4 este o camaruta mica. Dinescu avea un carnetel pe care avea niste idei. Si ne-am apucat sa ii spunem o idee. Eu am avut ideea sa spuna "Armata e cu noi".
- Si asta a spus Mircea Dinescu pe post!
- Exact! Si dupa ce a spus ca "Armata e cu noi, sa vina generalii", eu am parasit incinta si m-am dus sa caut militari. Si ies pe hol. Pe hol, cine vine? Un tanar care era capitan, arhitect, in uniforma militara. Si l-am luat de o aripa si l-am bagat inauntru, in studioul 4. Asa si-a facut aparitia capitanul Lupoi. Dupa mine, a fost cel mai coerent mesaj. Daca Dinescu era emotionat, Lupoi a vorbit coerent.
- Cine erau cei care erau in spatele lui Mircea Dinescu la deschiderea emisiei? Erau doar oameni simpli?
- Poate au fost si unii care stiau ce se intampla, dar altii nu au stiut. Au facut parte din primul val care a intrat in televiziune.
- Apoi?
- Apoi am iesit pe hol, sa vad unde se poate lucra. Am vrut sa dau telefon sa vina generalii. Cand am iesit, am luat o lucratoare si am intrebat-o unde mai este un studio in care sa ne putem organiza. Si m-a dus vis-a-vis de studioul 4, adica in studioul 5. Acolo era altceva. Era un studio de televiziune. Avea doua intrari, pazite de militari. Una nu era pazita, am luat un militar si l-am pus paznic, sa nu mai intre nimeni. Nu am facut 10 pasi si au venit niste generali, incadrati de cativa civili. I-am luat pe toti de o aripa si nu i-am lasat sa intre in studioul 4, ci i-am bagat in studioul 5. Erau generalii Chitac si Voinea, principalii comandanti din armata romana, iar civilii erau Petre Roman, Cretu si Mihai Montanu. Generalii puteau sa dea ordine, asa ca i-am lasat sa vorbeasca. Acum, trebuia sa mergem la Ministerul Apararii Nationale, sa luam efectiv puterea, la asta m-am gandit eu atunci.
DETALII ÎN PREMIERĂ DESPRE DISCUŢIILE PURTATE LA SEDIUL MApN PE 22 DECEMBRIE 1989 ÎNTRE ION ILIESCU, PETRE ROMAN ŞI VICTOR ATHANASIE STĂNCULESCU
- Si ati plecat la MApN...
- Da. Cei care au venit, venisera cu o Dacie neagra, luata de la Secu. Chitac si Voinea si Petre Roman si ceilalti doi vorbisera mai devreme la CC al PCR, pe balcon. Roman avea un carnetel unde creionase cateva idei. Tin minte ca era Dacia neagra care ne astepta la intrarea spre Pangratti. Masina o conducea Cretu, care era tehnician la Politehnica si care se cunostea cu Petre Roman de la Politehnica, ei venisera impreuna catre Comitetul Central. In spate erau Chitac, Voinea si Vatamaneanu. Iar eu, cand ne-am urcat, am vrut sa il dau jos pe Petre Roman. Si am luat un steag de la un civil si am inceput sa strig "Ducem Guvernul la Armata". Apoi, pe Roman l-am luat in bratele mele, eram amandoi in dreapta soferului si i-am dat steagul sa il tina. Si am plecat spre sediul MApN.
- Deci, ce fel de masina era acea Dacie neagra?
- O masina cu numar de Securitate. Concret, pe acele vremuri, fiecare unitate speciala, gen Politie, Securitate, Partid, avea numere rezervate. Cum avea familia Ceausescu. Cand trecea masina, i se crea cale libera. Militienii stiau numerele rezervate. Eu, la masinile mele, de exemplu, aveam numar cu negru 12B. Se stia ca aceste numere apartineau Corpului Diplomatic sau strainilor. Erau numere special rezervate pentru straini. Intamplarea face ca eu aveam o relatie, nu stateam eu sa imi inscriu masina, ca nu aveam eu timp sa stau la cozi si alte prostii. Ma descurcam. Si omul mi-a zis ca mi-a dat un numar preferential, 1B cu 5 cifre.
- Pai, cate masini aveati?
- Am avut trei. Doua masini cu 12B si una personala, cu 1B. Astea cu 12B erau de firma.
- Bun. Ce a urmat?
- Pe drumul catre MApN, a pornit sirena. Erau statii suedeze Storno, pe sub bordul masinii, care urlau si faceau un zgomot ca lumea. Tot drumul l-am parcurs printre grupuri mari de oameni care afluiau spre centru, spre televiziune. Era aproximativ ora 13:00 sau 13:30. Si m-am oprit la un moment dat, ca sunt inginer, sa vad cum pot opri sirena. Astia au ajuns primii la MApN, ca erau asteptati. Se daduse telefon de la Televiziune ca venim, eram asteptati la Minister. Noi sau altii. Dar eram asteptati. Primul a coborat Petre Roman. In stanga era Cretu, au mai coborat militarii si s-au dus la ministru, ca stiau drumul. Ei au intrat primii, apoi am intrat si eu, ca prin branza. In cabinetul ministrului exista doua usi: o usa principala prin care se intra in cabinetul lui si pe dreapta era tabloul cu Ceausescu si o usa secundara, prin care intri prin cabinetul aghiotantului in biroul ministrului. Nu se intra direct, era o camaruta, un antreu intre biroul aghiotantului cabinetul ministrului. La acel moment, ministru era Stanculescu. Fusese numit dimineata. Si-a dat jos ghipsul si era acolo.
Revenind, eu am fost condus prin secretariat. Acolo era ofiterul, aghiotantul, il chema Barbu. Cand am intrat inauntru, a venit la mine un colonel de Aviatie, il chema Lepadatu. Si mi-a zis "Vedeti ca aici este Ilie Ceausescu". Cand am auzit, mi s-au marit ochii. I-am cerut lui Barbu pistolul. Cum puteam sa arestez un om altfel?
SUSŢINE CĂ L-A ARESTAT PE ILIE CEAUŞESCU
- Cum adica sa arestati? In ce calitate? Barbu nu a opus rezistenta?
- Ba da, el a zis ca nu se poate, dar eu i-am zis "Hai, ma, da pistolul", cu tupeu de comandant. I-am luat pistolul, am intrat in birou, l-am gasit pe Ilie Ceausescu, am indreptat pistolul catre el si i-am zis: "General Ilie Ceausescu? Esti arestat". Si el m-a intrebat cine il aresteaza, iar eu i-am raspuns ca sunt reprezentantul Frontului Popular, o chestie de acest gen, adica ceea ce se strigase cu o noapte inainte, la Universitate. I-am zis ca sunt inginer la Republica. A fost un dialog scurt, iar eu i-am spus ca va fi judecat si va raspunde pentru faptele lui.
Cu o seara mai inainte, pe 21 decembrie, m-am intalnit cu el pe Bulevardul 6 Martie, actualmente Regina Elisabeta. Se oprise cu o Dacie neagra, pe la ora 21:30, a iesit din masina si s-a indreptat spre noi. Cand noi am urlat acolo, s-a urcat in masina si a plecat. Iar acum, in sediul MApN, l-am recunoscut imediat.
Apoi, am intrat in cabinetul ministrului si am luat loc in capul mesei. Stanculescu era si el in celalalt capat al mesei. In timp ce vorbeam, s-au mai adunat niste generali. Langa mine, la un moment dat, ajunsese generalul Eftimescu.
Tin minte ca am zis sa scoata trupele de securitate, sa nu mai fie subordonate Securitatii, sa fie subordonate Armatei. Iar Stanculescu a pus intrebarea "Cine vă conduce?". La care Roman si Cretu au raspuns: "Iliescu". Eu am zis: "Mazilu". Totul a fost spontan. Apoi, Stanculescu a zis: "In regula, continuam".
Dupa ce am vorbit putin, am vazut ca vin generalii. Noi asteptam sa vina toti aici, la MApN, ca doar aici era centrul de comanda. Si am zis ca trebuie sa cautam o sala unde sa putem sa purtam discutii cu totii. Si m-am dus cu ofiterul de serviciu pe minister sa cautam o sala mai mare si sa gasim o camera mai mare ca sa il inchidem pe Ilie Ceausescu. Inainte de a pleca, ii transmisesem lui Lepadatu sa aiba grija de Ilie Ceausescu, i-am spus ca raspunde cu capul.
- Dar ce se vorbea in acea sala? Care erau dialogurile?
- Fiecare vorbea, unii povesteau ce a fost, de unde au venit... Ne cunosteam. Se purtau discutii fiecare cu fiecare, faceam cunoasterea intre noi. Trebuie sa stii cu cine discuti, nu? Si, la un moment dat, la MApN vine un grup de civili: Ion Iliescu, Montanu, Militaru si inca doi. Acest grup ia si el loc la masa unde eram. Aici s-au purtat niste dialoguri. Intre cele doua pauze dupa ce am intrat in sala, s-a purtat un dialog. A primit Stanculescu un telefon de la Karpati, care era ministrul Apararii din Ungaria, in care i s-a spus ca trupele aeropurtate maghiare sunt pregatite sa intre in Romania, sa dea ajutor. Iar eu, care eram in capul mesei, am pus mana pe pistolul luat de la Barbu si l-am ridicat. Atunci, Stanculescu, care vorbea prin translator, i-a transmis lui Karpati ca nu este nevoie, ca tocmai poarta discutii cu reprezentantii Frontului.
Dupa alte minute, da telefon ministrul Boicev, era seful Statului Major al Rusiei, care spunea ca ne ofera ajutor, ca sunt pregatiti sa ne ajute, daca vrem. La care, Stanculescu raporteaza ca nu are nevoie de ajutor.
Deci, noi, cand am ajuns, am intrebat cine este conducatorul Armatei, iar Stanculescu a raspuns ca Gusa Stefan. Dar Gusa Stefan era in avion, dupa ce fusese la Timisoara si urma sa vina la sediul MApN. In acele conditii, seful Statului Major era cel care conducea actiunile de lupta. Dupa ce ne-a anuntat ca este pe drum si va sosi, si-a facut aparitia grupul Iliescu&Co. Stanculescu i-a intrebat pe cine reprezinta, iar Militaru a raspuns ca sunt Frontul Salvarii Nationale, care este deja de 6 luni activ. S-a raportat ce hotarari s-au luat pana atunci.
Iliescu a spus, la un moment dat, ca trebuie sa fim la ora 17:00 la sediul Comitetului Central. Dupa aceea, si-a facut aparitia Gusa. A luat loc, i s-au comunicat masurile, apoi Iliescu a spus ca trebuie sa plece la sediul CC si a mai spus ca toti cei aflati atunci la MApN sunt reprezentantii CFSN. CFSN avea conducere militara, condus de generalul Gusa Stefan si politic de tovarasul Iliescu.
ION ILIESCU LE-A DAT OAMENILOR SĂI PAROLA: "ORA 17:00, LA CC"
- Deci, Iliescu a fost recunoscut drept noul conducator?
- Da. Iliescu vorbise cu Stanculescu inainte, la televizor spusese ca "Am vorbit cu un general de la MApN si i-am transmis sa ma cunoasca cine sunt". Apoi, am plecat de acolo, pentru ca trebuia sa ajung la CC, Iliescu anuntase ca ne vedem la CC, la ora 17:00. Am plecat trei masini. Iliescu venise cu un Oltcit. A doua masina era o Dacie break si eu am plecat intr-o Dacie break, alta decat cea cu care venisem, impreuna cu Gusa si cu Ardeleanu. Am ajuns in Piata Palatului, eram si acolo asteptati, totul se vede, ca a fost filmat. Ca sa fiu corect, cel putin 50 la suta dintre cei care erau la ora aceea in Comitetul Central erau membri de partid, de la Securitate, de la Armata, de la Militie, erau cei care fusesera prinsi in CC dupa fuga lui Ceausescu.
Cand am ajuns la CC, usile erau inchise, se baricadasera inauntru, pentru ca tot navaleau valuri de revolutionari care voiau sa intre in sediul CC. Si nu se mai putea intra. Fusese pusa paza, iar atunci cand am intrat, am spus "Aducem guvernul" si nu au vrut sa ne dea drumul. Si a venit Dan Iosif, el era responsabil cu paza si ne-a dat drumul. Apoi, ca un adevarat judoka, eu am luat masuri sa nu mai intre tiganii dupa mine. Cand spun "tiganii", spun un adevar. Erau femei cu fuste largi, pregatite deja sa... Acolo s-a furat mult. Nu doar tiganii. Toti au furat. Unii amintiri, altii de-adevaratelea... Si i-am lasat sa intre pe Iliescu &Co, iar eu, in spate, am luat o coada de matura si am vazut... A, tin minte ca a venit o femeie si a vrut si ea sa intre. Am intrebat cine este si mi-a zis ca Ana Muresan. Stiind cine este Ana Muresan, ca era ministrul Industriei, i-am zis ca ce sa caute acolo? Era parola "17 la CC" si nu i-am dat voie sa intre, nu avea ce sa caute.
- Deci, care era parola?
- Ora 17:00, la CC. Asta a fost parola pentru Iliescu si oamenii lui. Asa. Si am intrat, am dat-o pe Ana Muresan la o parte si am intrat. Deci, ordinea era Iliescu, Roman si eu. Se si vede pe imagini. Am ajuns sus la etaj si aici am fost condusi de Vasile Nicolcioiu. Asta era seful protocolului din CC si care se cunostea foarte bine cu Iliescu. Toti se cunosteau. Numai eu nu ii cunosteam pe ei. Dar faptul ca aveam tupeu... M-au recunoscut ei. Deci, ei m-au lasat, ca altfel ma eliminau. Brucan ne astepta aici, Gelu Voican nu era acolo, ramasese la televiziune, el avea alta "sarcina".
Si in CC s-a organizat, pe diverse etaje, multe guverne. Noi am intrat in plina organizare, in care marele pacalici Mircea Diaconu era cu Verdet si voia sa faca guverne. Se si vede pe filmari. El voia sa pastreze toata structura si, daca se putea sa aiba si un loc in guvern, era foarte bine pentru actorul-pacalici. El nu a fost un revolutionar, a fost doar un intrus.
Pentru ca era aglomeratie, era om langa om, eu ramasesem putin in urma. Ei intrasera in camera la Vasile Nicolcioiu, iar eu am ramas mai in urma si m-am pus cu Mihai Ispas sa nu mai intre nimeni in camera in care se lucra, pentru ca deja erau prea multi. Eram amandoi de-o parte si de alta a usii. Si l-am mai lasat inauntru pe Ardeleanu, parca il vad cu caciula aia neagra a lui. I-am dat drumul pentru ca fusesem impreuna in masina cu care venisem de la MApN. Pe balcon era lume ca la balamuc.
- Erau si parole de etaj?
- Asta a fost mai tarziu. Era o teroare in Comitetul Central in noaptea aia... Bun. Cand Gusa l-a prezentat multimii de la balcon pe Iliescu, lumea striga "Fara comunisti!". Apoi, a iesit Sergiu Nicolaescu care i-a luat apararea. Eu eram la usa, in spate, nu lasam pe nimeni sa intre pe balcon si nu am vorbit.
- De ce?
- Pai, ca sa conduci masele, trebuia sa ai experienta. Roman, Iliescu, Sergiu Nicolaescu aveau aceasta experienta. Exista o calitate a oratoriei, sa stii ce si cum sa vorbesti multimii. Pentru mine era suficient, eu nu ma adresasem maselor, nu participasem la nicio sedinta de partid, nu aveam aceasta experienta.
.