Remember #Colectiv! Bacteriile încă ucid în spitale
Infecţiile din spitalele noastre au devenit subiect naţional imediat după tragedia din Colectiv. Aşa am realizat că multe cazuri sunt ascunse şi că mare pare din unităţile sanitare sunt focare de infecţie greu de sterilizat. Sute de pacienţi ies din spitale cu infecţii nosocomiale grave şi acum. Şi ei sunt cazurile fericite. Alţii, însă, mor din această cauză. În unele cazuri, bolnavii şi familiile lor nici măcar NU sunt informaţi că au luat aceste bacterii. Reporterii Realitatea TV vă arată adevărul din spitale româneşti şi ce au reuşit mai marii din fruntea ministerelor să schimbe după tragedia care a zguduit din temelii, în urmă cu doi ani, întregul sistem de sănătate.
România, septembrie 2017. Adică, 2 ani după tragedia Colectiv. Alexandrul Ilioi, un bărbat de 58 de ani din Iaşi, a murit după aproximativ două săptămâni de suferinţă în Spitalul Sfântul Spiridon. Familia acestuia acuză că omul s-a stins din cauza unei infecţii intraspitaliceşti.
Alexandru avea diabet, asta înseamnă că din start medicii de la Iaşi au ştiut că e sensibil la infecţii.
La spital, acum e anchetă. Dar, asta nici nu-l învie pe Alexandru, nici nu schimbă procedurile şi realitatea din spitale.
România a aflat cât de mari sunt problemele legate de igiena din spitale şi de infecţiile nosocomiale după ce medicul Camelia Roiu, de la Spitalul de Arşi din Bucureşti a făcut publice imaginile cu un pacient cu larve în răni, la Terapie Intensivă. Secţia a fost între timp renovată, dar doctorul Camelia Roiu susţine că situaţia pentru pacienţi nu s-a schimbat.
Reporterii Realitatea TV au încercat să afle aceste cifre, însă reprezentanţii spitalului au spus că nu sunt disponibili pentru declaraţii.
O altă mare problemă este lipsa paturilor pentru marii arşi, însă ministrul sănătăţii pasează vina la cei dinaintea lui.
Ministrul Bodog a făcut doar studii pentru inaugurarea unor noi centre pentru arşi.
Aşa că deocamdată, pacienţii cu arsuri, dar şi restul bolnavilor joacă la loterie cu bacteriile din spitalele vechi.
În anul 1997 s-au raportat cele mai multe infecţii intraspitaliceşti. Uşor-uşor cifrele au început să scadă atingând cea mai mică valoare în anii 2009 şi 2010. Din 2012 a început să crească din nou numărul raportărilor, ajungând anul trecut la jumătate din cât se raporta în 97.
INFECȚIILE INTRASPITALICEȘTI RAPORTATE ÎN ULTIMII ANI
anul 2014: 10.630 cazuri
digestive: 3.022
respiratorii: 2.463
urinare: 1.769
anul 2015: 12.316 cazuri
digestive: 4.074
respiratorii: 2.549
urinare: 1.938
anul 2016: 16.175 de cazuri
digestive: 5.695
respiratorii: 3.063
urinare: 2.419
Din anul 2014 au început să crească iar raportările. Așa se face că la nivel național erau anunţate oficial puțin peste 10.600 de cazuri, cele mai multe digestive. În anul 2015 numărul infecţiilor a crescut cu încă 2.000, cele digestive fiind pe primul loc la nivel național: 4.074, urmate de infecțiile respiratorii și cele urinare. Anul trecut, numărul românilor care au ieşit din spital cu infecții nosocomiale a ajuns la 16.175, după cum arată cifrele oficiale. Neoficial însă infecțiile sunt mai multe, susțin specialiștii.
SPITALELE CARE AU RAPORTAT ÎN 2016 CELE MAI MULTE INFECȚII
Spitalul de Urgență Timișoara: 1.215 cazuri
Spitalul Județean Sf. Spiridon din Iași: 1.064 de cazuri
Spitalul Universitar din Capitală: 941 de cazuri
Spitalul de Urgență Floreasca. 595 cazuri
Spitalul de Urgență Cluj-Napoca: 585 de cazuri
Locul întâi, la nivel național, este ocupat de Spitalul din Timișoara, acolo unde au fost raportate în 2016 1.215 cazuri. În Capitală, Spitalul Universiar a raportat cele mai multe infecții: 941, fiind urmat de Spitalul Floreasca cu aproape 600 de astfel de cazuri. Restul unităţilor sanitare au raportat prin comparaţie un număr foarte mic de infecții nosocomiale.
Dezinfectanții folosiți în spitale ar fi trebuit să elimine o parte dintre bacterii, însă după scandalul Hexi Pharma am aflat că unele dintre biocide au fost apă de ploaie. Acum, fiecare spital are contract pentru achiziția dezinfectanților, iar Ministerul Sănătății recunoaște că nu are o centralizare a lor. În schimb, spune că sunt făcute periodic controale, fără a furniza și concluziile acestora.