PRIMUL RĂZBOI MONDIAL, DUPĂ 100 ANI. Care au fost efectele asupra României?
Europa comemorează astăzi 100 de ani de la izbucnirea primului război mondial. România a intrat în conflict doi ani mai târziu. Ce a însemnat pentru noi una dintre cele mai sângeroase conflagraţii mondiale? Marea Unire de la 1918, „Micul Paris”, uzinele „Malaxa”, petrol, grânarul Europei- toate sunt cuvinte cheie pentru perioada care a urmat războiului. Am avut însă parte, deopotrivă, de criză alimentară, inflaţie şi analfabetism. Plus pierderea tezaurului naţional, de o valoare inestimabilă.
Înainte de primul război mondial regatul român, ca şi Transilvania, avea o economie solidă, în mare parte rezultatul eforturilor lui Carol I.
Leul era o monedă stabilă iar ponderea investiţiilor străine atingea 80 la sută. Dacă în 1870 România era printre ultimele ţări din regiune după PIB per capita - 861 de dolari/locuitor, în 1913 urca la 1.378 de dolari şi depăşea Grecia, Portugalia, Serbia şi chiar Polonia. De ce a intrat ţara noastră în război de partea Antantei? Marea Unirea era idealul naţional.
"Oferta Antantei a venit în urma unor negocieri foarte dure ale guvernului Brătianu în care sigur că se recunoştea dreptul asupra Transilvaniei, erau mai multe avantaje, inclusiv de ordin militar pe care România le primea promisiuni mai bine zis ... odată cu treceţi batalioane române Carpaţii", a spus istoricul Călin Hentea.
După război, din industria României rămăseseră doar 40 la sută din capacităţi. Iar pierderile materiale ale ţării s-au ridicat, potrivit tratatelor de pace, la peste 31 miliarde de lei aur. De 16 ori mai mult decât producţia anuală a României dinainte de război.
După 1 decembrie 1918, noul stat s-a văzut în faţa unei provocări fără precedent populaţia a crescut cu 125 la sută iar suprafaţa agricolă - până la 14,6 milioane hectare. Infrastructura feroviară creştea de trei ori, până la 11 mii de kilometri. Pentru comparaţie, în zilele noastre lucrăm 8,5 milioane de hectare de teren şi avem acelaşi număr de kilometri de cale ferată.
În schimb, gradul de analfabetism depăşea în unele zone 55 la sută, inflaţia era uriaşă iar agricultura rămăsese strict extensivă. „Micul Paris” nu ţinea de foame iar „grânarul Europei” era mai mult o metaforă legată de mărimea suprafeţei agricole decât de producţie.
Abia din 1923 s-au văzut primele efecte ale reformelor. Puterea anumitor industrii a crescut cu până la 400 la sută iar Bursa de la Bucureşti a ajuns una dintre cele mai bine capitalizate din regiune.
După 1925, datorită rezervelor mari şi investiţiilor din industria petrolieră, România se clasa pe primele locuri în Europa şi în lume în acest domeniu. Aşa am ajuns, în 1938 la un venit naţional pe cap de locuitor de 110 dolari aur. Peste Ungaria, Bulgaria, Portugalia, Grecia sau Turcia.
Acum, la 96 de ani de la Marea Unire suntem ultimii în Europa şi mediocri în lume la mai toate capitolele – nivel de trai, industrializare, fiscalitate sau mediu de afaceri. Primul război mondial a distrus 60 la sută din industrie iar Revoluţia din decembrie 1989 a dus la desfiinţarea a 80 la sută din capacităţile industriale. Recuperarea s-a făcut după 7 ani în primul caz. Nici după 25 de ani, în al doilea.